INCOGNITO

GAY PRIDE 2009

2009-05-24T08:00:00.023+03:00

An de an la început de vară, capitala şi România sunt provocate la toleranţă, nondiscriminare şi acceptare de către comunitatea LGBT autohtonă. Ceea ce determină acest lucru este renumitul festival al minorităţilor sexuale, GAYFEST, organizat de nu mai puţin cunoscuta Asociaţie Accept. Punctul culminant al acestei manifestaţii mai mult culturale decât sexuale, cum pe nedrept este acuzat festivalul minorităţilor sexuale, îl reprezintă marşul membrilor comunităţii LGBT din România, eveniment ce face deseori deliciul publicului open-mind, provoacă nervi şi mârâieli printre dinţi huliganilor, palpitaţii inimilor slăbite ale babelor, motive de rugăciuni de vindecare şi cruci supradimensionate unei Biserici mai mult ipocrite decât trăitoare, precum şi tiraje ziarelor şi rating televiziunilor.

Reprezentanţi Incognito au mers şi în acest an la faţa locului, iar ceea ce s-a întâmplat acolo, redat mai mult sau mai puţin subiectiv de presa românească, vă facem cunoscut şi vouă prin intermediul imaginilor surprinse la Marşul Diversităţii 2009.

Mai întâi, la sediul ACCEPT ne întâmpină afişe din toată Europa care susţin diversitatea sexuală.

La locul de întâlnire pentru marş, lume colorată cu steaguri, steguleţe rainbow, baloane multicolore, fluiere şi dispozitive de făcut baloane de săpun începe să se adune şi să îşi însuşească din atmosfera Pride-ului gay. Grupuri de LGBT şi susţinători vin însoţiţi de poliţişti dinspre baza Dealului Mitropoliei. Se poate constata o formă de protecţie organizată diferit faţă de ceilalţi ani. De data aceasta reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei sunt, dar abia îi vedem pentru ca nu mai stau lipiţi de noi ca în alţi ani.

Se desfac steagurile in culorile curcubeului, simboluri ale mişcării LGBT, iar toată lumea freamătă şi se înghesuie să facă fotografii sau să dea o mână de ajutor la desfacerea lor.

Marşul GayPride 2009 Bucureşti intră în linie dreaptă, iar coloana de participanţi veseli şi coloraţi ia direcţia Palatului Parlamentului.

Participanţii sunt veseli, muzica se aude bine, se dansează, se fluieră, se agită steaguri, se face cu mâna (cui oare?).

Vremea este superbă, soarele orbitor, chef de distracţie este.

Lângă Palatul Parlamentului ne tragem un pic sufletul şi le ascultăm mesajele reprezentanţilor ACCEPT şi invitaţilor marşului GAYPRIDE 2009.

Şi în încheiere, poza simbol pentru acest an...

Ne vedem în 2010 (sperăm că pe un traseu mai lung)!

Au mai relatat despre acest eveniment anual:

1. Înainte de marş:

EUROPA FM - www.europafm.ro
TABU -interviu Bogdan Istrate- www.tabu.ro
TABU -2- www.tabu.ro
Stirile ProTv - www.stirileprotv.ro
Mazemania - www.mazemania.ro
HotNews - www.hotnews.ro
Adevărul -1- www.adevarul.ro
Adevărul -2- www.adevarul.ro
Blogul ROSTIRI
Antena 3 - www.antena3.ro
Ziua -1- www.ziua.ro
Ziua -2- www.ziua.ro
CanCan - www.cancan.ro
StiriAzi - www.stiriazi.ro

2. După marş:

Evenimentul Zilei -1- www.evz.ro
Evenimentul Zilei -2- www.evz.ro
Demotix
www.totalgay.ro
Metropotam & 100eyes
MondoNews - www.mondonews.ro
GayPride şi MobyPicture
TABU - www.tabu.ro
Ovidiu Dugulan - http://dugy.eu/parada-gay-2009
EUROPA FM - www.europafm.ro
Mediafax - www.mediafax.ro
ProTV - stirileprotv.ro
NewsIn - newsin.ro
Gândul - www.gandul.info
HotNews - www.hotnews.ro
Adevărul - www.adevarul.ro
Antena 3 -1- www.antena3.ro
Antena 3 -2- www.antena3.ro
Blogul lui Romulus Cristea
Flickr - www.flickr.com
Click -1- www.click.ro
Click -2- www.click.ro
Underhill's blog
E-stiri - www.e-stiri.com
Televiziunea Română - www.tvr.ro
Evenimentul Zilei -1- www.evz.ro
Evenimentul Zilei -2- www.evz.ro
ROL.ro
Realitatea -1- www.realitatea.net
Realitatea -2- www.realitatea.net
Ziua - www.ziua.ro
InfoPro - www.infopro.ro
Blogul IYLI'S
Kzdms
Nada's blog
Gramo.ro
Monsoux

Şi ca bonus, câteva imagini de la pregătirile pentru GayFest

Fotografiile sunt proprietatea INCOGNITO.
Orice preluare a lor necesită precizarea sursei.

Scrisoare între generaţii

2009-03-09T08:00:00.000+02:00

[...] Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţara asta pe mâna hoţilor, atunci, de-abia copiii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansa vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomilă şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-vă unii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştiga. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.[...]

Cultura gay

2009-02-25T20:00:00.002+02:00

Imaginea aparţine artistului AYMERIC GIRAUDEL

Pătruns de curând în spaţiul românesc, conceptul pare să câştige tot mai mult teren, dar fără a se şti prea multe lucruri despre el. Acest lucru nu trebuie să mai mire pe nimeni; am preluat, în foamea noastră postcomunistă de nou şi de modele, tot ce ne putea oferi Occidentul şi spaţiul nord-american, fără să ne mai gândim dacă ne reprezintă, dacă le înţelegem în esenţa lor: Halloween, Valentine’s Day sau diferite genuri muzicale.
Cred, fără pretenţia de a fi sociolog, filosof sau culturolog, că acest concept este la fel de complex şi controversat ca însuşi cel de cultură. Care este definiţia lui, ce cuprinde, care este locul lui în cultura universală, care-i sunt reprezentanţii şi operele lor, care-i este locul în spaţiul cultural românesc – iată o serie de întrebări cărora specialiştii ar trebui să le răspundă.
Există cu adevărat sau este doar un instrument de operare pur teoretică.
Se ştie că factorul cel mai dinamic al oricărui proces cultural este creaţia. În ce măsură creatorul, fie el scriitor, pictor, regizor sau muzician, se încadrează în cultura gay? Prin opţiunea lui sexuală? Prin faptul că opera lui este despre gay? Dar dacă sunt heterosexual şi scriu despre gay? Dacă sunt gay şi scriu despre un eveniment istoric oarecare, eu şi opera mea se încadrează în cultura gay? Poate fi o abordare simplistă, dar e un punct de plecare.
GAYFEST-ul, GALA FILMULUI GAY şi alte asemenea evenimente, se încadrează în acest concept?
Rostul acestor rânduri nu este să lămurească, ci să cheme la reflecţie şi dezbatere despre un subiect despre încă nu se ştiu prea multe lucruri. Mi se pare mai important decât să discutăm despre ce se mai spune în media despre gay. Televiziunea naţională a invitat acum câţiva ani în urmă doi gay la o discuţie pe această temă. Din păcate...
O fi şi presa asta ca naiba, cu hibele şi interesele ei financiare, dar şi noi ne izbim de prea multe ori pe sticlă total nepregătiţi. Când nimic nu ai a spune... Puţină cultură nu strică, fie ea şi... cultură gay!

(O)PRESA(REA)

2009-02-13T08:00:00.002+02:00

Recunosc din capul locului: fără presă, fie ea scrisă sau vorbită, n-am mai şti pe ce lume trăim. E un adevăr care cu greu poate fi atacat. Putem ataca, în virtutea libertăţii la opinie, în sensul de a analiza şi critica, anumite lucruri din presă care ne deranjează într-un fel sau altul, nu de amorul artei, ci pentru a găsi explicaţii şi soluţii. Altfel, riscăm să ajungem la construcţii de genul: cred în libertatea presei care îmi pune la îndoială sau îmi încalcă propriile libertăţi.

În spaţiul românesc MASS-MEDIA mai vizibile sunt televiziunile, deşi nu mai puţin influente asupra opiniei publice sunt şi anumite cotidiene de mare tiraj. În confruntarea dintre televiziuni şi comunităţile sexuale din România, părţile beligerante nu au ajuns încă la un armistiţiu şi nici nu sunt semne că asta se va întâmpla prea curând. Vinile sunt împărţite, chiar dacă nu pe din două.

Modul în care se comportă televiziunile nu ne arată altceva decât o radiografie a societăţii în care trăim, o societate bulversată, cu un picior în comunism şi unul în capitalism, care nu s-a debarasat decât în parte de tare mai vechi. Primul lucru imputabil este lipsa totală de deontologie profesională şi de profesionalism, care generează ceea ce vedem zi de zi. E la modă expresia: "Nu-ţi place, nu te uita!". De ce eu ca producător sau moderator să-mi fac complexe de conştiinţă profesională, de ce să-mi bat capul dacă prin emisiunea mea am făcut rău cuiva, când e mai simplu să fac show din orice, chiar şi din drama sau moartea unui om? De ce să nu invit un gay, unul mai slab de îngeri şi să fac din el arşice, ca să se distreze lumea? Calculul e simplu: dacă invit pe unul de la ACCEPT sau pe vreo personalitate, ăştia discută prea serios şi în cunoştinţă de cauză, deşi dacă stau bine şi mă gândesc, pot face mişto chiar şi de ei. Pe cine am azi? Nişte gay şi nişte lesbiene. Dacă găseam şi un transsexual!... Îmi întreb echipa: "Băi, cine-i urăşte pe ăştia!" Păi, Biserica, Noua Dreaptă şi nea Gigi. "Să vină!" urlu eu la ei. Am în studio nişte fraieri pe care i-am plătit să bată din palme, întărât părţile adverse, induc repede pe cel de acasă în starea pe care-o vreau eu şi show-ul e gata! Mă doare-n cot de invitaţi, mi se fâlfâie de cei asemeni lor; ura şi la gară! Important e să nu-mi pierd leafa grasă de la mogul, că tre’ să plec la vară în Maldive şi, mai ales, să fiu vedetă, să-mi apară poza pe toate gardurile, să mă aplaude şi să-mi facă loc lumea pe stradă. Dăi dracului de poponari, Eu-l meu contează, orgoliul meu, cardul meu, imaginea mea!...

Imaginea este proprietatea Amnesty International

Există vreun naiv care crede că se lucrează altfel? Nu încercaţi să le urmaţi sfatul cu mutatul canalului, în caz că nu vă place ceea ce fac. O să vedeţi aceleaşi lucruri pe toate posturile româneşti, acelaşi circ şi aceiaşi circari! Nu contează ce sunteţi: poponari, handicapaţi, ţărani, oameni de ştiinţă, politicieni, copii, vârstnici, analfabeţi sau licenţiaţi, bolnavi sau sănătoşi. Ei vor şti întotdeauna cum să vă transforme în clovni. Ce nu ştiţi este că în alte părţi cu adevărat civilizate ar lua ani buni de puşcărie sau, în cel mai fericit caz, ar sta acasă şi nu s-ar mai vedea decât în oglinda din baie după ce ar vomita toată prostia din ei. Adevăraţii profesionişti ai televiziunilor n-o să-i vedeţi: ori nu-i angajează nimeni, ori au emisiuni numai noaptea, ori sunt la munca de jos din simplu motiv că chiar nu vor să-şi bată joc de dvs. (vezi "Profesioniştii", că tot veni vorba!).
Spuneam că vinile sunt împărţite. Să nu ne mai legăm de apariţii regretabile d-alde Tarki & Co., care strică în jumătate de oră tot ce alţii au clădit în ani. Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Poate suntem vinovaţi pentru că nu suntem prea vocali, nici prea uniţi într-un demers comun. Poate că "activiştii" LGBT, cum le spune Florentina Ionescu, sunt prea puţini, oricât de serioşi şi de bine intenţionaţi ar fi ei. Stăm acasă în dosul perdelei, nu vrem să ştie nimeni că suntem într-un fel, dar le cerem totul celor care au avut curajul să iasă în faţă. Laşitate? Ipocrizie?
Poate că GAYFEST-urile ar trebui să ne aibă în coloana lui pe fiecare dintre noi, dimpreună cu prietenii care ne-au acceptat aşa cum suntem. Poate ar trebui regândită, măcar pentru o vreme, ideea de paradă, de carnaval cu pene colorate. Sunt un romantic incurabil, dar pot renunţa pentru un timp la poezie, dacă vreau să am mai târziu liniştea pentru a mă bucura de poezie. O coloană de sute de oameni veseli, dar demni, intră altfel în conştiinţa publică decât o înşiruire de exhibiţionişti cu măşti şi rochii de carnaval. Încă nu e vremea carelor alegorice! Asta e frumos şi e plăcut atunci când ţi-ai cucerit cele mai importante drepturi şi explodezi de fericire! Dacă vom oferi în continuare neseriozitate, vedetism ieftin, promiscuitate şi măşti colorate, vom rămâne pe mai departe "delicatesa" de pe masa presei LIBERE din România şi vom simţi pe propria piele cu ce se mănâncă asta.
Ar contrabalansa atitudinea presei şi a unei părţi din opinia publică existenţa unui post de televiziune sau a unor publicaţii exclusiv ale comunităţii LGBT?
E nevoie de evenimente majore, permanentizate, care să intre în memoria publică prin amploarea şi calitatea lor? Rămânem doar la GAYFEST, Festival de filme LGBT, Premii Gay pe care nu şi le ridică nimeni, la seminarii, conferinţe şi împărţire de prezervative?
Mai este nevoie de instituţia coordonatorilor zonali, care ori nu sunt, ori nu-i găseşti când ai nevoie, ori discută cu tine numai dacă arăţi precum ei?
Mai este nevoie de cineva care să ne reprezinte sau rămâne să se descurce fiecare după cum îl taie capul?

Mihai Millu Trandafir

Oscar... cenzurat

2009-01-28T08:00:00.001+02:00

"Milk", un film despre viaţa primului activist gay care a obţinut o funcţie de conducere în administraţia americană, deşi a obţinut opt nominalizări la premiile Oscar în acest an, a primit din partea CNC rating 18, fiind interzis minorilor.

Citiţi mai mult apăsând pe titlu.

Televiziune, coming-out şi triunghiuri roz

2009-01-23T20:00:00.003+02:00

O zi ca oricare alta. Un post TV, lider de piaţă la zi al subculturii şi kitsch-ului transmite un show cu... multe păcate. Nu că aş fi înnebunit după programele de divertisment ale postului respectiv, manelizate şi OTeVizate până peste limita oricărui bun simţ şi gust estetic, justificate simplist: „Asta vrea poporul!”

Nimic nou în platou. Acelaşi prezentator... păcătos de fiecare seară, căruia cu siguranţă nu-i prea place ce face, dar trebuie să mănânce şi el o pâine, să împace şi mogulul şi producătorul. Dă-le-n mă-sa de deontologie profesională, de profesionalism şi de multe altele, raitingul contează! Acelaşi pseudo-ziarist la apelul bocancilor care se lăfăie şi se scălâmbăie pe canapele din platou ca un bufon ieftin, care se crede un fel de guru al opiniei publice sau un fel de depozitar al adevărurilor supreme ale acestei lumi, aplaudat cu un pupincurism debordant şi contracost, la scenă deschisă, de câteva „tanti Ana”. Lista ar continua, dar nu cred că toate aceste nume ar avea vreo importanţă în economia culturală a cuiva. Şi să nu uităm... invitaţii, aceiaşi invitaţi lipsiţi de percepţia penibilului, care în naivitatea lor cred că apariţia într-o astfel de emisiune le aduce notorietate, le albeşte gratis rufele murdare de acasă şi le asigură stima opiniei publice.
Tema emisiunii: adoptarea legii privind căsătoria între persoanele de acelaşi sex şi adopţia copiilor de către cuplurile gay. Este cel puţin ciudată prezenţa unei asemenea teme într-o emisiune de divertisment bazată pe... băşcălie. Să râdem de ce şi de cine?
Evident, au invitat un gay. Când nu ai nimic a spune, vorba poetului, mai bine stai acasă. Cred în dreptul oricărui om la libera exprimare, dar cred în aceeaşi măsură şi în obligaţia sa la responsabilitate. E bine de băgat la cap de către orice gay care pohteşte să se dea în stambă pe la televiziuni şi se erijează în reprezentantul unei comunităţi, că lipsa de demnitate şi de argumente poate aduce prejudicii imense celor ca el rămaşi în afara platoului, care nici măcar nu te-au mandatat să le aperi interesele. Naomi a simţit-o pe propria-i piele şi bine că măcar în ceasul de pe urmă a realizat acest lucru şi a luat atitudine. Remember Buhuceanu: asumare, demnitate, seriozitate, calm, profesionalism! Rara avis! Bine măcar că tipul(a) din studiou a scăpat teafăr; nu i-a lipsit mult bufonului, vizibil iritat de tot ce pute a gay, dar şi de prostia invitatului, să-l catadicsească cu vreo două perechi de palme.
Păcat de argumentele celor două doamne, dar nu şi de ele. Să nu-şi fi dat seama că vor participa la un circ, la un mare mişto de mare raiting?! Aş vrea să le ştiu discutând cu oameni inteligenţi, fie ei pro sau contra, dar care ştiu cu ce se mănâncă problematica gay, aş vrea să le văd zbătându-se pe baricadele comitetelor şi comisiilor din parlament, că tot veni vorba de legi sau pachete de legi. În toată hărmălaia din platou, n-au făcut decât să vorbească la pereţi. Bine măcar că la intrarea în platou li s-au dat aceleaşi onoruri pe care le-au primit specimene precum Alina Plugaru, Nikita şi Sexy B. Tot e ceva!
Din partea „opoziţiei” (cum se putea altfel) a fost invitat un domn de la „Noua Dreaptă”, avocat de profesie. Circul nu a fost însă complet întrucât a lipsit „Noua Generaţie” şi vreo doi preoţi de la Biserica Ortodoxă Română, care să ne spună cât detestă ei homosexualitatea, desenând efeminat cercuri cu palmele prin aer. Domnul în cauză, dincolo de înverşunarea şi ura cu care şi-a susţinut pledoaria antigay, a mai înşirat nişte poveşti despre camioanele cu gay aduşi în România din Occident (de către cine?), despre abuzurile sexuale de prin casele de copii, despre valorile morale şi patriotice ale legionarismului, despre „actele de vitejie” ale „Noii Drepte” & Co. de la GAYFEST-urile de mai an vară... Alo!!! Domnule avocat, parcă era vorba de o lege pentru „anormalii” care vor să trăiască normal, nu de istoria legionarismului!... Nu ştiu de ce, dar toată ura şi încrâncenarea din vorbele sale, toată gestica şi atitudinea sa, m-au înfricoşat, m-au dus cu gândul la arestări, la anchete, la trieri, la triunghiurile roz ale gay-lor din lagărele naziste şi mi-au torturat somnul până dimineaţă, făcându-mă să mă gândesc serios la fel de fel de lucruri...
M-am gândit la un gay oarecare angrenat într-un proces care să implice şi orientarea lui sexuală, un gay care n-ar avea bani să-şi plătească un avocat şi l-ar primi ca avocat din oficiu pe domnul de mai sus.
Sau că el ar fi judecătorul...
M-am gândit că undeva, mai aproape de mine sau la celălalt capăt al ţării, chiar nu are importanţă unde, un tânăr este îndrăgostit de un altul, vor să-şi construiască un viitor împreună şi-şi asumă la modul cel mai responsabil acest lucru. Cu inima cât un purice, după luni de frământări şi ezitări, acel tânăr se hotărăşte, în sfârşit, să-şi facă coming-out-ul în faţa părinţilor săi, a prietenilor, a colegilor de serviciu. E dificil, reuşita este incertă, dar dacă are nefericirea ca toţi cei faţă de care vrea să-şi lămurească propria alegere în viaţă să se fi uitat şi la astfel de emisiuni, repetate obsesiv, atunci eşecul este total. Îţi poate strica nu doar ziua, ci chiar viaţa şi... nu e decât un „şhou păcătos” aparent amuzant, dar plin de... păcate, unde moderatorul se face că moderează, unde bufostoianul nu mai conteneneşte cu împărţirea între „gay şi normali”, unde un gay a venit doar ca să apară la televizor şi unde un tânăr avocat mai are puţin şi strigă în gura mare: „Heil Hitler! Trăiască Zelea Codreanu!”.
Ca să-l parafrazez pe Mircea Badea, aş spune că trăim între triunghiuri roz şi coming-out-uri eşuate şi asta ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne ocupe cât de cât timpul.

Mihai Millu Trandafir

(opinia autorului nu reprezintă neaparat poziţia Asociaţiei Incognito România)

România la majorat. Unde am fost, unde suntem, unde vom fi?

2008-12-01T08:00:00.002+02:00

Mă numesc Antemia Viorela şi am 21 de ani; nu pot spune prea multe despre fostul regim, dar sunt conştientă că mă afectează direct sau indirect ceea ce a fost. Direct prin prisma faptului că tot ceea ce se întâmplă, şi din păcate nu totul bine, se datorează anilor de izolare culturală şi intelectuală faţă de restul lumii.

Încercarea noastră de evoluţie galopantă şi de a ajunge din urmă o lume care nu a încetat să evolueze, nu poate avea efecte pozitive în mare măsură, după cum se vede nu toate sunt aşa cum ar trebui să fie, mai mult, se poate spune că majoritatea sunt de factură negativă. Spun de factură negativă pentru că a ieşi dintr-un regim care era caracterizat de un control total asupra oamenilor şi asupra libertăţilor lor, chiar mai mult, se încerca un control al gândurii şi al sentimentelor, şi a intra într-un regim democratic, a cărui bază este libertatea şi care pune accent pe informare, atât de brusc precum am intrat noi în 1989, este ca şi cum am ieşi după ani de întuneric, dintr-o dată la lumină, lucru ce va atrage după el orbirea, ca şi acesta bâjbâială (prin întunericul creat de imposibilitatea de adaptare la lumea care evoluează) continuă sub influenţa căreia ne aflăm de mai bine de 18 ani; ani în care nu am făcut decât să sperăm că dacă vom alerga destul de repede vom ajunge din urmă o lume care din păcate nu a încetat să mai alerge. Acum vrând-nevrând trebuie să recuperăm pe parcurs tot ceea ce am pierdut dar, din nefericire, fară să aprofundăm „materia”, astfel se va ajunge în punctul în care superficialitatea ne va caracteriza viaţa pentru că nu mai avem nici timpul necesar şi poate nici puterea psihică sau fizică de a ne opri să analizăm tot ceea ce ni se întâmplă.

Dacă Revoluţia trebuia să însemne o eliberare de tot ceea ce ne constrângea şi visul că la finele ei se va afla o lume mult mai bună, lucru suprem pentru care chiar merită să lupţi, ei bine nu a fost deloc aşa... Într-adevăr am câştigat o libertate bruscă de care nu ştim să ne bucurăm sau poate că abia acum învăţăm să facem lucrul acesta pentru că după ani de zile în care gândirea noastră a fost obligată să-şi ia „concediu pe periodă nedeterminată”, începem să ne maturizăm ca orice copil aflat la majorat şi ne orientăm asupra oportunităţilor care ni s-au deschis cu sau fără vrerea noastră.

Posibilităţile sunt nelimitate aşa cum au fost şi în ultimii 18 ani dar atunci fiind copii a trebuit să închidem ochii şi să ne facem că nu vedem ceea ce fac ceilalţi „pentru” noi, iar ce este cel mai rău e că a trebuit şi poate încă mai trebuie, să ne bizuim pe deciziile unora despre care, din păcate, nu putem spune că s-au comportat ca nişte părinţi, alegând numai ceea ce este bine pentru copiii lor, ci poate că s-au comportat ca nişte părinţi vitregi îndrumându-ne paşii pe o cărare greşită. Dar iată că acum sutem majori şi capabili să alegem singuri ceea ce este cel mai bine pentru noi.

Deşi am trecut în ultimii 18 ani de la cozile la lapte si pâine sau orice alt produs de care aveai nevoie, la cele de la farmacii şi de la ghişeele funcţionarilor publici, putem spune că duşi de valul libertăţii am reuşit să evoluăm totuşi, chiar dacă doar până în momentul în care mentalitatea tuturor românilor nu se va schimba si nu vom începe să gândim ca nişte adevăraţi oameni liberi nu vom putea spune că cicatricile vechiului regim s-au vindecat.

Cel mai rău este că avem liberatea să gândim, dar rămaşi poate cu frica cu care se asculta „Europa Liberă”, la caşti şi cu volumul dat la minim, de frică să nu audă VECINUL care în următoarea secundă chema Securitatea (care dintre noi nu au avut în bloc sau la serviciu pe cineva gata să spună tot ceea ce se întâmplă cu tine Securitaţii pentru anumite avantaje sau nu, sau pentru simplul fapt că aşa considera că este bine), iar acestă frică poate nu ne permite să luăm atitudine şi să schimbăm ceea ce este rău în bine.

Unul dintre lucrurile bune întâmplate după ’89 este avântul din punct de vedere tehnologic, domeniu în care am reuşit să-i ajungem din urma pe ceilalţi şi chiar cu mare usurinţă. Dacă până în ’89 ne uitam la televizorul alb-negru cu lampi cam 2 ore pe zi (dar şi in acel timp o mare parte a emisiunilor vorbeau despre regim şi familia de guvernare), iar computerul exista doar la marile intreprinderi şi la Centrele de Calcul, acum fiecare român are propriul lui PC, ca să nu mai vorbim de telefonia mobilă, ce găsit cei mai mulţi fani printre toţi românii, care scăpaţi de telefonul fix, cu roată si cuplaj (căci altcumva nu era posibil pe vremea lui Ceauşescu decât să te afli în permanenţă supravegheat iar acesta era un mod de supraveghere) nu au făcut altceva decât să-şi cumpere telefoane mobile nemaiexistând poate nici măcar o persoană care să nu fi auzit, văzut sau care să nu aiba aşa ceva, astfel la acest capitol al tehnologiei şi comunicării excelăm şi se poate spune că fără să vrem începem uşor, uşor, să-i lăsăm în urmă pe cei ce sunt la alte capitole campioni.

Din păcate nu putem vorbi despre o evoluţie în bine şi din punct de vedere al organizării, deoarece pe unde ne ducem şi întâlnim o instituţie a statului, stăm la cozi parcă interminabile, norocul românului este că încă mai are „scăunelul” pliant de pe vremea când stătea de la 3 dimineaţa la coadă la lapte şi că încă mai are răbdarea necesară pentru a face lucrul acesta. Nu cred că vom putea scăpa cândva de statul la coada deoarece deja a început să facă parte din noi şi din cultura noastră naţională integrându-se atât de bine în ceea ce reprezentăm noi ca popor încât deja a intrat în folclor.

Totuşi nu putem nega evoluţia în plan social si cultural, deoarece acum oamenii noştrii de cultură sunt în adevarătul sens oameni de cultură, nu ca atunci când dacă reuşeai să scrii (depinde câte clase aveai sau dacă chiar ştiai să scrii) şi scriai ceva de bine la adresa partidului sau la adresa familiei aflate la putere (căci chiar dacă Ceauşescu conducea putem vorbi despre o „monarhie comunistă” cum numeşte regimul sub emblema căruia a condus Ceauşescu, Florin Constatiniu în „O istorie adevărată a poporului român” din fericire totul s-a oprit la Nicolae Ceauşescu) nu numai că îţi câştigai statutul de intelectual, dar erai unul dintre cei mai buni, pe când adevaraţii intelectuali erau exilaţi şi interzişi în propria lor ţară, iar citiul operelor lor, adevărte păcate capitale.

Când profesorul de literatura română ne-a povestit că la Biblioteca Universităţii din Bucureşti nu aveai acces la cărţile în limbi străine decât cu aprobare de la toţi profesorii din Universitate doar că şi atunci erai suspectat că vrei să te răzvrăteşti împotriva sistemului, nu am putut crede, dar din păcate mulţi sunt cei care nu-şi pot aduce aminte de toate privaţiunile suferite în timpul acestui regim având impresia uneori, tu cel care stai si asculţi cum regimul anterior este ridicat în slăvi, că cei ce povestesc au suferit de amnezie temporară sau că au avut creierele şterse şi informaţiile rescrise. Nu cred că se pot uita într-un timp atât de scurt drame: demolarea caselor şi în acelaşi timp a muncii de o viaţă a omului sau confiscarea averilor bisericeşti sau a bunurilor oamenilor din case şi a pământului pentru a se realiza colectivizarea, dar cea mai bine întipărită în mintea oamenilor cred că a rămas încercarea, din fericire nereuşită, de îndobitocire a maselor şi de creare a unor zombi ai muncii, ai unor roboti care să nu aibă sentimente şi gânduri proprii.

Visul celor care în momentul Revoluţiei au ieşit în stradă şi au luptat pentru libertatea de gândire este poate parţial împlinit pentru că deşi ei se aşteptau ca în momentul în care a căzut Ceauşescu totul să se schimbe, iată că, după 18 ani de muncă asiduă în acest sens lucrurile par a începe să se mişte, şi apariţia Organizaţiilor Non-Guvernamentale care luptă pentru drepturile noastre, pentru tot ceea ce noi nu putem susţine sau pentru ceea ce pe noi, oamenii de rând, ne depăşeşte. Aceste ONG-uri luptă pentru a asigura, celor care nu pot singuri, o viaţă mai bună sau pentru susţinerea celor care singuri nu pot face absolut nimic.

Un lucru bun, iarăşi, este evoluţia Bisericii şi faptul că şi ea îşi îndreaptă privirea către a-i ajuta pe cei ce au nevoi şi înspre oameni în general, iar oamenii către Ea, trecând de la statutul de ”păcat” să te închini, la cel de a ţi se da libertatea să fii ceea ce vrei să fii, să faci ceea ce vrei să faci, şi să crezi în ceea ce vrei tu să crezi, fară să-ţi fie frică sa-ţi exprimi credinţa.

Totuşi din punct de vedere al stabilităţii politice, nu prea stăm bine, dacă nu foarte prost, dat fiind faptul că de fiecare dată când se schimbă regimul politic se schimbă şi legile, sau „regulile” după care este guvernată ţara, şi nu se mai ţine cont de nimic din ceea ce a fost înainte. În primul rând trebuie să scăpăm de foştii comunişti şi de gândirea lor şi după aceea poate vom reuşi să atingem scopul Revoluţiei: o viaţă mai bună dar şi una sigură.

Fără să vrem chiar şi noi facem schimbări, noi oamenii de rând am reuşit să realizăm schimbări de ordin lingvistic, schimbări ce au fost puse pe hârtie de către cercetatori şi tot cu ajutorul nostru s-au produs şi schimbări în gramatica limbii, toate datorite tendinţei de a vorbi şi a nu mai scrie limba, de a o simplifica şi de a o face mai „accesibilă” lucru la care a avut marea contribuţie mass-media în general, şi televiziunea în particular, care fără sau cu intenţie a reuşit să promoveze agramatismele şi incultura, căci din aviditatea după informaţie omul nu mai stă să analizeze ceea ce i se oferă, ci absoarbe fără să gândească.

Din punctul meu de vedere, ţara noastră se află încă în proces de maturizare asemenea unui elev care a absolvit cu chiu cu vai liceul si care acum se află în pragul unei decizii capitale pentru viaţa lui.

Sper ca noi, România, să luăm decizia cea bună şi să ajungem la maturitatea necesară pentru a deveni o forţă sau măcar pentru a fi ascultaţi de celelalte state mai ”bătrâne” decât noi.

Dacă vom reuşi să evoluăm din punct de vedere al mentalitaţilor şi să învăţăm să acceptăm fară a discrimina, atunci vom realiza măcar în plan social marele pas către maturizare.

Poate că peste 20 de ani, sau mai puţin, aceste probleme vor fi date uitării şi ne vom gândi doar la ceea ce a însemnat faptul că acum 18 ani am avut puterea să ne asumăm marele risc de a spune „NU” în faţa unui regim care ne dădea impresia că a reuşit să controleze totul. Important este să nu uităm ceea ce ne-am propus atunci şi să nu lăsam pe nimeni şi nimic să ne facă să uităm pentru ce am luptat atunci şi pentru ce mulţi oameni entuziasmaţi au murit sau poate au fost foarte grav răniţi.

Sigurul lucru pe care îl mai putem face este nu să stăm cu braţele încrucişate ateptând deznodământul, ci să avem puterea de a continua povestea, spunând nu „sfârşit”, ci „va urma”...

Antemia Viorela
(opinia autorului nu reprezintă neaparat poziţia Asociaţiei Incognito România)

Imaginile din articol reprezintă:
1. Stema şi drapelul României;
2. Constantin Daniel Rosenthal "România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii"
3. Constantin Daniel Rosenthal "România Revoluţionară"

GAY ŞI ANTIGAY

2008-10-26T23:02:00.001+02:00

Moarte homosexualilor! scriu multe mâini anonime pe internet. Mesajul doare, iar faptul că nu există semnatari demonstrează un mod necinstit de a nu-ţi asuma responsabilitatea propriilor opinii. Nimic nou, nimic deosebit. Auzim zilnic asemenea lucruri în preajma noastră: să moară ungurii şi ţiganii, sau să moară românii, să moară bogaţii, protestanţii, catolicii, arabii etc, într-un cuvînt: cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Raţiuni personale sau de grup, încă tributare încăpăţînării şi îndărătniciei pe care nu vrem să le schimbăm...

Autorii mesajului or fi membri din ,,Noua Dreaptă”; ei sunt mai vocali, mai radicali şi mai mediatizaţi. La fel de bine ar putea fi mesajul unor tineri cu probleme psihice sau al altora care repetă mecanic ceea ce li se spune zi de zi - la şcoală, la biserică, la serviciu, pe strada – nu neapărat din convingere, ci poate doar ca să placă: dirigintelui, colegilor, preotului, vecinilor, rudelor, prietenilor. Poate sunt doar mesaje teribiliste... Dar de ce n-ar fi scris aşa ceva chiar un gay?! Unul al cărui iubit l-a părăsit într-o seară, după o relaţie de trei ani şi nu mai ştiu câte infidelităţi, al cărui suflet urlă ca disperatul: „Să moară toţi gay-ii, să nu mai văd gay în viaţa mea! Îi urăsc!”. Câţi gay nu şantajează alţi gay? Câţi gay seropozitivi nu sunt abandonaţi tocmai de cei ce până ieri le jurau iubire eternă? Şi paleta e mult mai largă... De ce n-ar fi chiar un homosexual?

În goana nebună după relaţii de-o noapte, la un pas de prostituţie, după procopsiri facile fără muncă, după lux şi trândăvie, cu greu ai crede că gay-ii din România, în marea lor majoritate, doresc să facă din fidelitate şi statornicie punctele lor forte. Şi atâta vreme cât nu-şi vor dori asta, nu vor avea linişte în societate, nu vor fi stimaţi şi respectaţi şi nu vor reprezenta modele de normalitate. Vor trăi la fel de ascunşi de ochii lumii şi-şi vor consuma iubirile lor trecătoare ca fluturii de noapte ce mor în zori. Toate comitetele şi comisiile, toate paradele şi Gayfest-urile şi toate demersurile oficiale, nu vor rezolva mare lucru. Gay-ii, ei ce fac pentru ei? Sex de ocazie şi-şi pierd nopţile pe Net, adulmecând următoarea pradă, ca la o doua să se lamenteze că sunt discriminaţi, că societatea nu-i vrea, că legislaţia e prea strâmtă pentru „iubirile” lor atât de mari, că sunt singuri.

Se vrea legalizarea căsătoriei între homosexuali în România? Votez „Pentru!” cu ambele mâini! Dar pentru cine? Pentru câteva cupluri adevărate de gay la 20.000.000 de oameni, care au rezistat oricăror legi strâmbe şi şi-au văzut, aşa cum au putut, uneori cu sacrificii de neimaginat, de iubirea şi fericirea lor. De unde atâta fidelitate şi spirit de familie într-o ţară cuprinsă de febra turismului sexual şi a sexului ca mijloc de parvenire? Există oare o dorinţă generală în rândul gay-lor pentru cuplul de durată? Realitatea n-o arată şi excepţiile rămân doar excepţii, care, din păcate, pe lângă problemele lor trebuie să suporte şi imaginea proastă făcută de ceilalţi gay. Ţi se face greaţă când indivizi dubioşi te acostează noaptea prin toalete şi parcuri mărginaşe, cu gesturi de prostituate ieftine. Ţi se face silă de toate pozele de pe site-urile gay, cu tipi dezbrăcaţi, expunându-şi ostentativ muşchii şi penisurile ca la taraba cu verdeţuri. Te îngrozeşti de indivizi care se prezintă cu nonşalanţă: ,, Sunt X. Am 31 de ani. Abia am venit din Italia. Am lucrat acolo ca... activ!”. Numai un naiv poate crede că a te stabili într-o relaţie, a sta cu cineva, a iubi pe cineva 24 din 24 de ore, a înnebuni de dorul cuiva, a construi ceva împreună este valabil şi pentru gay-ul român.

Întrebare aproape statistică: câte cupluri gay sunt în oraşul tău sau în cel mai apropiat oraş, cu să zicem 100.000 de locuitori. Niciunul. Dar gay sunt? Numărătoarea poate trece de treizeci şi nu pare a se termina, oricum sunt suficienţi cei treizeci pentru analiza propusă.

E adevărat, lucrurile noi provoacă întotdeauna iritare, tensiune, adversităţi, până ce intră în firesc. Intrarea în firesc e însă un proces lung. Societatea românească e plină de prejudecăţi, e încă înverşunată împotriva gay-lor, în mare măsură pe bună dreptate. Asta vede, asta judecă! Intraţi în normalitate, dragi gay, şi societatea vă va accepta în cele din urmă, oricare-ar fi preţul. Formaţi cupluri statornice şi solide, bazate pe iubire şi respect, gândiţi-vă că aţi putea educa şi creşte copii, asumaţi-vă responsabilităţi faţă de voi înşivă şi faţă de ceilalţi, implicaţi-vă în social, încercaţi să trăiţi normal ca orice cuplu heterosexual, fiţi familişti convinşi şi nu se poate ca în cele din urmă cei din jur să nu vă accepte. Ce ar putea să mai aibă împotrivă parlamentul unui stat democratic european împotriva legalizării parteneriatului sau căsătoriei voastre în faţa unui fapt de viaţă atât de evident? Abia atunci cererile vor fi înfreptăţite, altfel toate demonstraţiile şi defilările voastre nu vor face decât să aţâţe spiritele împotriva voastră, oricât de paşnice şi bine intenţionate ar fi. Rezolvarea doleanţelor voastre trebuie să vină de la voi, de la fiecare în parte. O comunitate care încă nu şi-a rezolvat problemele la nivel individual este doar o cifră statistică bună de raportat la sfârşit de an. Oferiţi modele şi apoi cereţi lucruri care să le ajute să funcţioneze. Nu va fi uşor, dar cu siguranţă vor mai puţine voci care să strige: „Moarte homosexualilor!” Pe când o mare demonstraţie a cuplurilor gay din România pentru drepturile lor. Libertatea individuală nu e de ajuns dacă nu e conectată la cea colectivă.

Mihai Millu Trandafir

(opinia autorului nu reprezintă neaparat poziţia Asociaţiei Incognito România)

Premiile Gay 2008

2008-10-02T16:00:00.002+03:00

Tradiţionalul eveniment organizat anual de Asociaţia Be An Angel Romania din Cluj-Napoca, care îşi propune să premieze personalităţi ale vieţii publice româneşti ce s-au implicat sau au sprijinit comunitatea LGBT românească, se va desfăşura în acest an între 13-19 octombrie, la Cluj-Napoca în cadrul celei de-a 5-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film "Serile Filmului Gay".

"Aceiaşi oameni. Aceleaşi idealuri. Doar în aparenţă diferiţi!" este motto-ul ediţiei aniversare a evenimentului, iar printre categoriile la care doritorii îşi pot oferi votul se numără: Cea mai obiectivă emisiune TV (cu o tematică LGBT); Premiul pentru activism LGBT; Premiul pentru promovarea culturii LGBT; Cel mai bun mijloc de informare al comunităţii; Organizaţia anului 2008 şi altele.

Ediţia din acest an aduce o nominalizare şi pentru Asociaţia INCOGNITO România. Mulţumim aşadar celor care ne-au propus şi mai ales celor care ne-au votat şi ne votează. Acest vot de încredere ne obligă să oferim membrilor comunităţii LGBT buzoiene sprijinul în eliminarea discriminării la care sunt supuşi şi care îi determină să rămână ascunşi.

Cele mai semnificative propuneri pentru votul de anul acesta au început să fie votate cu 1 octombrie, iar durata de exercitare a votului va dura 30 de zile.

Urăm succes tuturor şi evenimentului "La mulţi ani de existenţă!"

AICI puteţi vota.

Ultimul tren între Iad şi Paradis (fragment)

2008-10-01T14:00:00.006+03:00

Mihai Millu Trandafir



Mai înainte de a cânta cocoşul,
de trei ori te vei lepăda de Mine.
Şi ieşind afară, a plâns cu amar.” 
(Matei 26,75)




"... Cuvintele asistentei reveniră în mintea lui ca un ecou repetat până la obsesie:  "Sunteţi seropozitiv!... Sunteţi seropozitiv!... Sunteţi..." Simplele temeri ale omului obişnuit şi liniştit ce fusese până mai adineaori, trecură nefiresc de repede de la frică la spaimă, o spaimă fragmentată până la amănunt în alte mii de spaime ce se derulau de-a valma, cu o viteză ameţitoare, în mintea lui.
Spaima de a fi descoperit...
Spaima de nu fi umilit...
Spaima de a nu-ţi pierde prietenii...
Spaima de a nu-ţi pierde locul de muncă...
Spaima de a ţi se refuza Raiul...
Spaima singurătăţii...
Spaima de a ţi se refuza iubirea...
Spaima de a muri încet şi sigur...
Spaima nevindecării...
Spaima alungării la marginea lumii, în nelume...
Spaima de a fi considerat mort înainte de a muri...
Spaima că se va descoperi medicamentul ce vindecă la o zi după ce ai murit...
Spaima prăbuşirii în gol...
Spaima minciunii...
Spaima unei noi realităţi, alta decît cea în care ai trăit...
Spaima lacrimilor, a nevoii de a plânge şi a inutilităţii ei...
Spaima disperării, a neputinţei...
Spaima silei de tine, de toţi şi de toate...
Spaima arătării cu degetul, a stigmatizării...
Spaima de a deveni o cifră, un element statistic: "În România, numărul celor infectaţi HIV s-a ridicat la..."
Spaima trupului ce nu va mai fi atins...
Spaima unei poveri prea mari pentru tine, care te va doborî în cele din urmă...
Spaima că n-ai să poţi învinge gândul răutăţii, al geloziei, al răzbunării, al crimei...
Spaima aripilor frânte, a îngenuncherii, a târâtului...
Spaima îngerului care aduce vestea...
Spaima unui Dumnezeu neîndurător, uneori şovăielnic, căruia sfinţii, îngerii şi chiar unii muritori îi spun vrute şi nevrute despre tine, lucruri care întotdeauna se bat cap în cap...
Spaima clipei în care n-ai să te mai poţi hrăni: din silă, din neputinţă, din nefoame...
Spaima de vârcolacii care rod lacomi şi nesăţioşi discul Lunii...
Spaima de rece, de adânc, de închis, de pământ greu care apasă şi în care se înfinge trufaş şi samavolnic crucea nepăsării...
Spaima apusului înghiţind pe de-a-ntregul răsăritul...
Spaima delirului...
Spaima de a nu putea da timpul înapoi...
Spaima strigătului în pustiu...
Spaima vieţii fără de viaţă şi a morţii fără de moarte...
Spaima durerii, a cărnii sfâşiate, a sângelui ce nu vrea să te mai hrănească...
Spaima trupului ce nu-ţi mai ascultă mintea, care se înstrăinează de tine...
Spaima întrebării la care nu vei primi niciodată răspuns: De ce eu?
Spaima paşilor care nu vor mai atinge pământul...
Spaima că iubitul va pleca într-o seară şi vei rămâne cu promisiunea deşartă a revenirii...
Spaima timpului, a ireversibilităţii, a curgerii într-un singur sens...
Spaima nopţii cu gust şi miros de întuneric...
Spaima visului, a coşmarului...
Spaima trezirii şi a netrezirii...
Spaima acelor de seringă înfipte în tine ca nişte limbi de ceasornic ce-ţi numără ultimele clipe de viaţă...
Spaima ochilor cuprinşi de întuneric, a albastrului devenit cenuşiu...
Spaima leziunilor ce cresc în progresie aritmetică, desenând grăbite, pe trupul din ce în ce mai firav, moartea...
Spaima palmelor cărora li se refuză atingerea...
Spaima palmei goale ce ar vrea să se stingă între palmele celui iubit...
Spaime...
Spaime mici, aproape fireşti...
Spaime mari...
Spaime care te înspăimântă, care te cutremură, care te înnebunesc...
Spaime care te devorează, una câte una, mai multe la un loc, toate deodată, până la condiţia de amintire...
Alte o mie de spaime...
Alte infinit de multe spaime pe lângă care boala devine o banalitate...
Spaime ascunse cu grijă de ochii celorlalţi şi de tine însuţi sub haina speranţei-naive, a speranţei-amăgire, a speranţei-ideal, a speranţei-obsesie...
Spaima vieţii şi a morţii...
Spaime..."

Gay-lor infectaţi cu HIV, consideraţi anormali
doar de anormalitatea din noi, pe care-i iubim
şi-i abandonăm apoi ca pe nişte obiecte ce nu
ne mai  sunt de folos pentru că ne împovărează
idealurile de fericire personală, pe care-i ucidem
înainte ca ei să moară cu nepăsarea, nesimţirea,
prostia şi intoleranţa din noi...

Atelier ACCEPT

2008-09-01T15:00:00.004+03:00

Asociaţia ACCEPT organizează între 26-28 septembrie 2008 un atelier pe tema "Introducere în problematica LGBT*", adresat specialiştilor şi studenţilor din domeniile medico-psiho-social şi îşi propune să-i familiarizeze cu situaţii pe care le pot întâlni în practica profesională în lucrul cu persoane LGBT.

Informaţii suplimentare despre atelier şi despre modalitatea de înscriere sunt disponibile în documentele ataşate pe site-ul ACCEPT. Termenul limita pentru înscrieri la acest atelier este 15 septembrie 2008, iar locaţia sa a fost stabilită la Sinaia. Organizatorul acoperă toate cheltuielile.

*lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender

EGALITATE înainte de toate

2008-08-29T12:00:00.001+03:00

* clipul este proprietatea SCOPE

Vezi persoana, iar nu dizabilitatea.

* * *

DIZABILITATE înseamnă... ALTĂ POSIBILITATE.

O POVESTE DE IUBIRE

2008-08-25T12:00:00.009+03:00

Pe adresa de e-mail a Asociaţiei INCOGNITO România (asociatiaincognito@gmail.com) am primit la mijlocul lunii august un mesaj pe care vi-l redăm mai jos. Să nu uităm că INCOGNITO se ocupă şi de cazurile de discriminare datorate unei dizabilităţi generatoare a unui handicap.

"Bun găsit,

Vă reţin doar câteva clipe. Nu este un anunţ fals, puteţi verifica prin vizionarea cazului meu, în mai multe ediţii la emisiunea: „POVEŞTIRI ADEVĂRATE".

Aici sunt selecţii din prima apariţie (pe atunci nu aveau site-ul) - data 24.11.2006.

Apariţia din 17.08.2007

Apariţia din 14.02.2008

Apariţia din 29.02.2008

Nu are rost să vă scriu ce probleme am de sănătate, pentru că o să aflaţi, dacă aveţi timp să vizionaţi.

Vă deranjez nu să vă cer ceva, ci doar, vă rog, dacă doriţi să cumpăraţi, una sau mai multe din cărţile mele:

„JURNALUL DISTROFICULUI ŞI ÎNGERUL SUFLETULUI MEU!"

Costă 20 ron + taxele de poştă

„JURNALUL DISTROFICULUI ŞI OCEANUL IUBIRII!"

Costă 20 ron + taxele poştale

Iar acesta e primul volum, cu adorata mea soţie:

„JURNALUL DISTROFICULUI CU PARFUM DE IUBIRE"

Vol. 1 „MIRACOLUL"

Costă 30 ron + taxele poştale

Dumnezeu să vă ajute!

Cu mii de mulţumiri şi deosebit respect,

PINO ANDRAŞ OPREA

Str. Trifoiului nr. 8, loc. Ploieşti, jud. Prahova, cod 100193,

tel. 0721642890, ID/email: pino_scriitorul@yahoo.com

site: www.pino-scriitorul.blogspot.com "

Când ai fost şantajat/ă ultima dată?

2008-08-01T12:00:00.001+03:00

Şantajul* reprezintă o luptă în care poţi fi învins cu propriile arme, şi nu este vorba despre informaţiile pe care le deţine, de cele mai multe ori, cel care recurge la şantaj, ci chiar de emoţiile tale.

Unii indivizi recurg la practica şantajului (fr. chantage) fără scrupule fie dintr-un complex de inferioritate (se simt inferiori, iar prin acest mod îşi manifestă o falsă putere asupra celor şantajaţi), fie dintr-o dorinţă neostoită de a manipula prin orice mijloace (fapt ce denotă un caracter slab, nesigur, perfid), fie pur şi simplu pentru că nu au depăşit una din fazele primare ale dezvoltării propriei personalităţi, când îşi şantajau mămica pentru a obţine ceva, plângând puternic.

Prin şantaj se înţelege fapta care lezează sau este posibil să lezeze dreptul persoanei şantajate de a-şi manifesta voinţa şi de a dispune de aptitudinile sale. Şantajul, în vorbirea curentă, este o modalitate imorală de obţinere în mod injust de la o persoană, prin constrângerea ei, a unui folos pentru cel care şantajează, ori pentru altă persoană.
Constrângerea reprezintă acţiunea prin care o persoană este silită să facă ori să nu facă ceva contrar voinţei sale. În absenţa constrângerii nu se poate vorbi, legal, de şantaj.
De cele mai multe ori, şantajul aduce cu sine ameninţări care anunţă fapte reprobabile, cel puţin în concepţia celui care recurge la şantaj.
Ameninţarea reprezintă o înştiinţare cu producerea unui rău, care constă fie din săvârşirea unei infracţiuni, fie din producerea unei pagube în mod nemijlocit asupra persoanei căreia i se adresează ameninţarea, ori asupra partenerului, ori rudelor apropiate acesteia. Ameninţarea poate fi adresată direct (prin atitudini, gesturi), ori indirect (în scris, prin cuvinte), explicit sau implicit.

Articolul 211 Cod penal precizează:
,,(1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani".

Prin incriminarea şantajului, legea penală reacţionează astfel împotriva faptelor susceptibile de a îngrădi libertatea persoanei şantajate de a lua hotărâri şi de a dispune fără constrângere de voinţa sa, de acţiunile sale, de bunurile ce formează patrimoniul său.
Delictul de şantaj nu are, în principiu, obiect material, deoarece libertatea psihică/morală reprezintă o valoare în sine. Nu trebuie confundat obiectul material al infracţiunii cu profitul
(folosul) realizat prin săvârşirea şantajului; folosul realizat prin comiterea delictului reprezintă o consecinţă, iar nu un aspect al acţiunii de şantaj. Şantajul, ca delict, poate fi săvârşit atât de o persoană fizică cât şi de o persoană juridică. În condiţiile în care acţiunea de şantaj se exercită asupra mai multor persoane, există tot atâtea delicte câte victime ale infracţiunii au fost. Este irelevant pentru realizarea infracţiunii dacă victima a cedat sau nu violenţei sau ameninţării; în acest context, infracţiunea se ia în considerare în funcţie de pericol şi nu de rezultat.

La sfârşitul lunii iunie s-a încheiat pe blog-ul INCOGNITO un nou sondaj care şi-a propus să sondeze atitudinea voastră privind acest subiect: ŞANTAJUL. Fiecare dintre cei 36 vizitatori doritor să răspundă la întrebarea: Cum reacţionezi la şantaj? a avut posibilitatea de a alege mai multe răspunsuri, iar rezultatele pot fi constatate în cele ce urmează.

63% dintre respondenţi (23 persoane) au răspuns că merg la poliţie;
33% au declarat că se plâng la prieteni (12 persoane);
16% (6 persoane) sunt de părere că vor merge la un ONG;
13% în egală măsură fie neagă totul, fie se răzbună violent (câte 5 persoane);
11% ar angaja un avocat (4 persoane);
5% nu ar reacţiona, iar alţi 5% ar şantaja şi ei, la rândul lor;
numai câte o singură persoană (2%) ar da ceea ce i s-a cerut, sau, în cel mai pesimist scenariu, s-ar sinucide.

Totuşi, ce poţi face dacă eşti victima unui şantaj?

1. Prinde schema şantajului! E simplă: „Dacă nu faci... (ceva, cum vreau eu), atunci vei păţi asta... (altceva, ce nu vrei tu)!”. Este doar o strategie prin care să te facă să te simţi vinovat şi slab.
2. Gândeşte-te dacă merită. În mod obiectiv, ai de pierdut în ambele variante (a. accepţi şantajul, depăşeşti momentul, dar şantajul revine; b. ignori şantajul, se declanşează consecinţele nedorite de tine), dar pierzi mult mai mult dacă participi la propria şantajare.
3. Dacă ţi se permite, expune-i celui care şantajează argumentele clar şi logic. Scapă de încărcătura psihică/emoţională negativă. Refuză-l!
4. Ţine-o pe-a ta! Dacă ai încredere în tine şi eşti senin, vei fi pur şi simplu imbatabil!
5. Cea mai bună apărare este atacul. Apelează la organisme juridice care te pot ajuta. Uneori chiar şi prietenii pot face minuni.

E important să conştientizezi că fără consimţământul tău, individul care te şantajează nu are nicio putere. Dacă ai o atitudine fermă, şantajistul nu va reuşi să te facă să te simţi vinovat de ceea ce se poate întâmpla. La urma urmei, întotdeauna există ceva mult mai rău decât atât. Trebuie să te gândeşti tot timpul că oamenii te vor trata întotdeauna aşa cum tu vei permite TU să fii tratat/ă.

*nu este vorba despre şantajul emoţional, ci de cel care constituie delict/infracţiune.

Dopo festival

2008-05-25T12:00:00.009+03:00

S-a încheiat ceva cam anemic, de data aceasta, cea de-a cincea ediţie a de-acum celebrului GayFest românesc.
Presa s-a hrănit anul acesta doar cu câteva rochiţe şi câţiva huligani beţi pe margine, precum şi cu cele câteva marşuri (3 buc.) aşa-numite "normale", mustind a ură şi presărate cu pancarte şi urlete mai mult obsecene decât "normale". Reacţiile de după festivalul minorităţilor sexuale din acest an au fost, ca de fiecare dată variate, dar cu acelaşi punct tangenţial: minoritatea LGBT există şi, incontestabil, are dreptul la drepturi.

Am selectat mai jos, pentru toţi cei interesaţi, opinii, articole de presă, fotografii din şi despre această manifestare proLGBT, unică în România.

- "Gay Fest 2008, parada jandarmilor şi a ziariştilor"(ziare.com)
- "Parada gay în Bucureşti" (Antena 3)
- fotografii GAY FEST 2008 (NewsIn)
- "Cum m-am simţit printre gay" (blogosfera.md)
- "Gay fest la Bucuresti - pro sau contra" (Lavinia Siclitaru)
- "Pe invers" (Gardianul)
- "Parada gay, un fel de summit de doua ceasuri" (Cotidianul)
- "Parada fara incidente" (Cotidianul)
- "Ridicaţi de poliţişti la GayFest" (Ziua)
- "Manifestaţia Noii Drepte mai zgomotoasă decât parada gay" (Evenimentul Zilei)
- "Parada şi antiparada" (Jurnalul Naţional)
- "Parada gay, păzită de 1.200 de jandarmi" (Libertatea)
- "Parada gay intră în normalitate" (România liberă)
- "Parada gay s-a încheiat fără incidente" (MediaFax)
- video-reportaj (Gândul şi ProTv)
- "Gay Fest cu doar 200 de manifestanţi" (apropo.ro)
"Parada gay: niciun incident dar mai multe amenzi şi arestări" (ProTv)
- "Parada gay sabotată" (ProTv)
- fotografii GayFest 2008 (blogul lui Codrin)
- La GayFest au fost şase poliţişti la un homosexual (Click)
- Parada gay 2008 (TVR)
- "Parada gay în capitală" (Realitatea)
- "Salvaţi de jandarmi" (Antena 1)
- "Parada gay păzită mai ceva ca summitul NATO" (Adevărul)
- GayFest 2008 (Gabriela Sabău)
- "Am fost la marşul GayFest 2008" (Ariel în http://amdoar18ani.ro/)
- despre GAYFEST 2008 (GayBucuresti.ro)
- "Cine a fost si cine n-a fost la marsul gay?" (blogul FEMEII SIMPLE)
- film amator la parada gay
- "Război fără victime în Bucureşti" (ATAC online)
- fotografii parada GAY (Antena 3)
- album foto GAYFEST 2008 (apropo.ro)

*Fotografiile sunt proprietatea INCOGNITO România

Gay FEST 2008

2008-05-14T21:12:00.002+03:00

În anul 2004, o iniţiativă nouă pentru ţara noastră a deschis ochii românilor şi le-a arătat că şi în România există (cum a existat dintotdeauna) o comunitate LGBT, ce-i drept încă în plin proces de cristalizare. Aşa am descoperit cu toţii că nu avem de-a face cu un "fenomen" şi nici nu putem vorbi despre vreun import occidental. Este vorba despre aşa-numitul "GayFest", un festival dedicat în special comunităţii LGBT din România şi, nu în ultimul rând, o manifestare complexă de sărbătorire şi recunoaştere a diversitaţii, cum înşişi organizatorii declară.
Pentru că trăim într-o societate care stigmatizează cam tot ce este diferit şi condamnă la izolare socială proprii egali în drepturi, o manifestare precum GayFest vine în întâmpinarea şi contracararea unor abuzuri nedemne de un popor civilizat şi, de curând, european cu acte în regulă. Istoria acestui eveniment, greutăţile pentru a-l transforma în tradiţie anuală, complexitatea şi actualitatea obiectivelor propuse, ne determină să credem în puterea sa de a atrage nu doar priviri şi opinii contradictorii, ci mai ales o schimbare de atitudine, în ceea ce priveşte normalitatea LGBT, numit generic şi incorect "lumea gay".

Pe 19 mai se va da startul manifestărilor prilejuite de GAYFEST 2008, iar ceea ce au pregătit organizatorii anul acesta sunt: expoziţii foto, filme, dezbateri, ineditul marş al diversităţii şi, nu în ultimul rând, petreceri.
Programul complet al festivalului diversităţii, organizat şi în acest an de Asociaţia ACCEPT România, îl puteţi consulta pe blogul http://www.accept-romania.ro/blog/?cat=8 sau pe site-ul dedicat acestui eveniment http://www.gay-fest.ro/fest08programRO.htm.

Organizatorii ne aşteaptă pe toţi, şi în acest an, să susţinem diversitatea.

Succes GAY FEST 2008!

Urma unui pumn nu se spală

2008-04-25T12:00:00.002+03:00

Loviturile psihice sunt mai adânci decât cele fizice, pentru că trauma de a fi din nou agresată se va reactualiza mereu la nivelul femeii victimă. Soţia, fiica, sora sau mama agresată poţi fi chiar tu, femeia care citeşti aceste rânduri, poate fi femeia cea mai apropiată din viaţa ta domnule, poate fi orice femeie indiferent de vârstă, poziţie în societate, etnie/naţionalitate, religie sau limba vorbită.

Nu uita:

Ziua de luptă împotriva violenţei asupra femeii este în fiecare zi.

Cum respecţi tu femeia din viaţa ta, fie ea mamă, soră, soţie, prietenă/parteneră consensuală, fiică?
De ce femeia agresată nu ia atitudine împotriva agresorului ei? Sunt relaţiile familiale un impediment al diminuării/eradicării acestui fenomen?

Preţul unei greşeli este viaţa unui om

2008-04-24T08:00:00.003+03:00

"SIDA este o boală a homosexualilor."
"HIV infectează doar persoanele care folosesc droguri."
"Poţi contracta HIV/SIDA printr-o înţepătură de insectă."
"Chiar dacă testul HIV reiese pozitiv, nu-i mare scofală; iau nişte pastile şi totul redevine normal."
"Poţi lua SIDA doar atingând pe cineva care este HIV pozitiv."
"HIV este acelaşi lucru cu SIDA."
"Trebuie să fii promiscuu pentru a lua HIV."
"Pot să spun dacă cineva este HIV pozitiv."
"HIV nu este chiar atât de întâlnit în ţara noastră."
"Poţi lua HIV prin alimentele consumate împreună cu o persoană care are HIV."
"SIDA poate fi vindecată."
"Nu sunt supus niciunui risc, doar folosesc prezervativul."

Clipul este opera www.jesupcare.com

Ce au toţi aceşti oameni din videoclip în comun?

Toţi greşesc!

Cunoaşte ADEVĂRUL, cunoaşte faptele!
Întreabă-ne, suntem aici pentru tine!

"PLANETA GAY". Sex? Droguri? Minciuni?

2008-04-22T16:00:00.003+03:00

LUNI 21 APRILIE 2008.

Un ziar obscur din municipiul Iaşi, în goana după audienţă şi, evident, profit publică pe prima pagină: "Viaţa secretă a unui gay: droguri, sex şi minciuni", atac direct la întreaga comunitate gay din Moldova.
Un tânăr încearcă să se sinucidă pentru că a ajuns pe prima pagină a ziarului, asociat articolului despre "planeta gay" din Moldova; este unul dintre tinerii fotografiaţi ilegal de către presupusul autor la o petrecere privată gay din Iaşi.
Se descoperă, de către participanţii la respectiva petrecerea privată gay, incriminaţi deopotrivă de utilizare de droguri, promiscuitate şi mitomanie, că ziaristul este de fapt o tânără, fiică de preot din judeţul Vaslui.

Vă oferim câteva fragmente din acest articol al cărui grad de obiectivitate îl stabiliţi dumneavoastră. Lectură placută sau... poate nu!

"Clubul s-a deschis la ora 22.00 dar petrecăreţii, coafaţi şi parfumaţi, şi-au făcut apariţia la ora când Cenuşăreasa fugea de la bal. Mai puţin de 30 de flăcăi, care se cunoşteau între ei, s-au distrat aşa cum ştiu ei mai bine. Întocmai ca la o petrecere în pijamale, “între fete”, băieţii au încins imediat atmosfera. Cu mişcări lascive şi provocatoare, în ritmuri de house, dance sau hip hop, au început să-şi etaleze preferinţele sexuale masculine pe ringul de dans.

Pe “Habibi” se dansează “la sentiment”, lipit cu tot corpul de “parteneră”, ca la un slow de pe vremea liceului. Hoţeşte, câte o mână alunecă încet până la fesele încordate ale iubitului. Singur, un domn grizonat, care are în jur de 60 de ani, priveşte visător “prospăturile” care se dau în spectacol."
"Acum e “high” (n.a. MIHAI), cu chef de amor şi nu-şi ascunde excitaţia. “Sunt doi la baie care o fac chiar acum, cu uşa deschisă. Mergeţi şi vă uitaţi, mai sunt şi alţii”, anunţă pe cei din jur, cu un rânjet de satisfacţie pe faţă. Unii sunt nemulţumiţi de cheful de la Club Planet. Până acum, o dată pe lună, petrecerile se ţineau în Bartender’s, dar cum clubul s-a închis, au ajuns aici. “Nu mă aşteptam să vină atât de puţină lume. Nici nu ai pe cine să agăţi sau să te agaţe. Mare parte din cei veniţi sunt deja cuplaţi”, se plânge Gabi, care nu scapă nici o petrecere de profil."

Întregul articol, precum şi comentariile la acesta, îl puteţi citi aici.

Discriminarea NU este înnăscută!

2008-04-08T09:00:00.000+03:00

Discriminarea romilor se învaţă acasă.

Clipul este proprietatea www.sper.org.ro

Cunoaşte-i înainte să-i judeci!

O campanie implementată de
Secretariatul General al Guvernului României si Agenţia Natională pentru Romi
prin programul S.P.E.R. (Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă) desfăşurat în perioada 2006-2008.

Frumuseţea vine din interior!

2008-03-21T10:00:00.002+02:00

Rasismul urâţeşte!

"Care este secretul acestei transformări radicale? RASISMUL!
Cu cât îl "aplici" mai mult cu atât devii mai urât/ă"

21 Martie - Ziua Mondială Împotriva Rasismului

Luna Mărţişorului

2008-03-02T22:39:00.012+02:00

Echipa Incognito îţi doreşte o primăvară însorită
şi cu multe zâmbete!!!

Nu trebuie să-ţi ajungă cuţitul la os pentru a cere ajutor

2008-02-18T19:00:00.000+02:00

Pe acest blog vorbim în special despre discriminare şi o asociem de cele mai multe ori cu diverse forme de violenţă. Credeţi că violenţa în familie este un efect al discriminării? Vă propunem mai jos o incursiune succintă în acest subiect, şi vă propunem să tragem împreună concluziile.

Violenţa în familie poate afecta pe oricine, indiferent de religie, culoare, statut social sau oricare alt criteriu de discriminare. De violenţă se poate vorbi atât în familiile bogate, cât şi în cele sărace, în familiile monoparentale şi în cele cu ambii părinţi. Pot fi întâlnite forme de violenţă asupra: femeii, bărbatului, persoanei vârstnice şi, cel mai adesea, asupra copilului.

Pentru ca tu să fii protejat împotriva violenţei în familie, indiferent de motivele care au declanşat-o, în România au fost promulgate unele legi care prevede reglementări privind acest subiect.
Astfel, Legea 217 din 22 mai 2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie o defineşte în art. 2. aliniatul (1) drept „orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.” Şi continuă în aliniatul (2) „Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.” Tot legea aceasta ne lămureşte cine sunt membrii de familie: soţul şi/sau ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal. Interesant este că de efectele legii 217/2003 beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite în baza unei anchetei sociale.
Un alt act normativ important, dar ceva mai restrictiv în ceea ce priveşte grupul ţintă vizat, este Legea 272/2004 care defineşte violenţa asupra copilului ca fiind orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (art. 89, alin. 1). Legea prevede, de asemenea, faptul că sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor (art. 90).

Imaginea aparţine SIVECO Romania

Să trecem în revistă tipurile şi formele de manifestare a violenţei în familie:

Violenţa fizică - constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formele: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi şi mobilă, folosirea armelor. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.
Violenţa sexuală – constă în comentarii degradante la adresa femeii, atingeri neplăcute şi diverse injurii, provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual, incluzând şi violul marital.
Violenţa psihologică - precede şi acompaniază celelalte forme de violenţă/abuz, dar se poate manifesta şi izolat prin injurii, ameninţări, intimidări, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esenţiale (mâncare, somn, etc.). Acest tip de violenţă cuprinde 6 componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, supraîncărcarea cu responsabilităţi, degradarea, distorsionarea realităţii. Acest tip de violenţă în familie reprezintă un factor central în controlul şi manipularea partenerului.
Violenţa economică duce la scăderea resurselor şi autonomiei victimei. Se manifestă prin controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon, şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia.
Violenţă socială - sistarea activităţilor şi relaţiilor sociale, izolarea în situaţia de victimă a violenţei în cadrul care favorizează agresarea acesteia pe planul vieţii private şi intime. Duce la izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social, cu dificultăţi de ieşire din situaţiile de violenţă.
Violenţa prin deprivare sau neglijare, deşi nu este specificată în legislaţia actuală, în plan internaţional acest tip reprezintă forma non-fizică a violenţei, incluzând violenţa verbală şi cea emoţională, utilizate în scopul ameninţării, intimidării şi a deţinerii controlului asupra victimei cu impact asupra planurilor psihologice. Se manifestă prin incapacitatea sau refuzul adultului de acordare a celor necesare copilului pentru toate aspectele vieţii sale: sănătate, educaţie, dezvoltare emoţională, nutriţie, adăpost, siguranţa vieţii – în contextul în care familia sau îngrijitorul legal are acces la resursele necesare. Include şi nesupravegherea şi lipsa protecţiei în faţa pericolului.

Dacă eşti victimă a violenţei în familie, deseori numită şi violenţă domestică, în condiţiile specificate şi mai sus, adresează-te următoarelor instituţii:

Poliţiei – pentru a depune o plângere;
Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului/Medicului de familie – pentru a obţine îngrijiri medicale;
Institutului/Serviciului/Laboratorului de Medicină Legală – pentru a obţine un certificat medico-legal;
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului – pentru a beneficia de servicii sociale complexe, mai ales în cazul în care sunt implicaţi şi copiii victimei;
Centrului de Violenţă în Familie (adăpost sau centru de recuperare pentru victimele violenţei în familie) – acolo unde există - pentru a beneficia de găzduire temporară, asistenţă socială, consiliere psihologică şi juridică, reinserţie socială şi profesională, informare, îndrumare către alte instituţii;
unui ONG care oferă servicii sociale specializate pentru victimele violenţei în familie;
Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială – Compartimentului de combatere a violenţei în familie – pentru a obţine informare, consiliere şi îndrumare către instituţiile competente.

Nu eşti singur/ă, sunt oameni formaţi în aşa fel încât să îţi asigure protecţia împotriva abuzatorilor, trebuie doar să te adresezi lor. Nu ezita, nu-ţi fie teamă, dacă rezişti primului abuz, fii sigur/ă că va urma şi al doilea, şi asta numai pentru că tu vei permite acest lucru.

Elena Voicu

Vrei să fii între cei 3 norocoşi?

2008-02-10T16:00:00.000+02:00

Unul din 4 oameni suferă de-a lungul vieţii de cel puţin o boală/infecţie cu transmitere sexuală. Iar asta se întâmplă pentru că multe dintre caracteristicile ITS/BTS, pe care şi noi le vom prezenta mai jos, nu sunt cunoscute îndeajuns.

Printre BTS (Boli cu Transmitere Sexuală), cele mai multe, trăiesc nu numai la nivelul organelor genitale, ele pot ajunge şi în tubul digestiv, gură, nas etc. Astfel, nu este neapărat necesar un contact sexual neprotejat pentru a te contamina. Şi sexul oral neprotejat, şi un banal sărut cu o persoana infectată îţi poate "dărui" şi ţie o BTS.
Infecţiile virale cu transmitere sexuală nu se vindecă. Dintre acestea amintim: HIV (Virusul Imunodeficienţei Umane), HPV (Virusul uman al papiloma), herpes, hepatita B. Virusul care le provoacă rămâne în organism şi este uşor transmisibil pe cale sexuală atunci când este activ.
Simptome specifice răcelii sau gripei pot ascunde, de fapt, o Infecţie cu Transmitere Sexuală (ITS). Nu trebuie neglijată această posibilitate, mai ales atunci când se ştie că s-a produs recent un contact sexual neprotejat.
O banală infecţie bacteriană genitală, netratată, poate provoca infertilitate atât la bărbat cât şi la femeie.
Se pot lua mai multe boli cu transmitere sexuală deodată. De exemplu, chlamydia este deseori însoţită de gonoree.
Bolile venerice nu dau imunitate. Astfel, dacă te-ai contaminat la un moment dat cu o astfel de boală/infecţie cu transmitere sexuală nimic nu te va opri să o recapeţi în cazul în care intri iar în contact cu o persoană infectată.
Unele ITS sunt asimptomatice (nu au semne vizibile, nu au simptome). Aşa se întâmplă ca un bărbat serios, fidel, dar care a mai avut partenere anterior, să îi ofere pertenerei actuale, fără să ştie, un virus. Şi cazurile sunt nenumărate.

Câştigul acestui concurs constă în însăşi viaţa ta. Ai făcut testele pentru a identifica dacă eşti sau nu purtător al unui virus cu transmitere sexuală? Ai suferit de vreo ITS/BTS până acum? Ce faci ca să te protejezi? Ce recomanzi celorlalţi din jurul tău pentru a nu fi victime ale unei ITS/BTS?

Imaginea aparţine Institutului de Terapie a Sexului din Florida

Marfă de export

2008-02-05T12:00:00.005+02:00

La 1 februarie 2008, ca urmare a dezbaterilor Consiliului Europei, a intrat in vigoare Convenţia Consiliului Europei privind Acţiunea împotriva Traficului de Fiinţe Umane (CETS nr. 197).

Convenţia îşi propune drept scop prevenirea traficului de fiinţa umane, protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor şi sancţionarea drastică a traficanţilor.
Se cunoaşte faptul că victimele traficului sunt atât femeile şi bărbaţii, cât şi copii. Această reglementare europeană îi are în vedere pe toţi şi pune accentul pe stoparea tuturor formelor de exploatare (sexuală, prin muncă, servicii forţate, sclavie, prelevare de organe), acoperind toate formele de trafic: naţional sau transnaţional, legat sau nu de crima organizată.
În state precum: Albania, Austria, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Danemarca, Georgia, Moldova, România şi Slovacia, Convenţia se va aplica corespunzator de la 1 februarie 2008, iar în Bosnia-Herzegovina, Franţa şi Norvegia, care au ratificat-o abia în ianuarie, Convenţia va intra în vigoare de la 1 mai a.c.
Obiectivele prezentei convenţii sunt:

prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, garantând egalitatea dintre femei şi bărbaţi;
protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficului, realizarea unui cadru complet de protecţie şi asistenţă a victimelor şi martorilor, garantând egalitatea dintre femei şi bărbaţi;
asigurarea de anchete şi urmăriri eficiente;
promovarea cooperării internaţionale în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.

Traficul de fiinţe umane/de "carne vie" este unanim recunoscut ca o componenta a crimei organizate transfrontaliere şi se manifestă cu precădere în zonele în care lipseşte o legislaţie corespunzătoare, dar şi un sistem de cooperare între diferite organisme guvernamentale şi ONG-uri, a căror activitate comună trebuie să aibă ca obiect prevenirea traficului.

Imaginea este preluata de pe antitrafic.ro

Începând de anul acesta 18 octombrie va deveni ziua europeană de luptă împotriva traficului de fiinţe umane. Vă vom ţine la curent cu efectele acestei regelmentări, iar pe 18 octombrie, când ne vom reîntâlni cu subiectul, să vă putem oferi date şi informaţii privind traficul de fiinţe umane.

Elena Voicu

HD - cadou de sărbători

2008-01-20T08:00:00.000+02:00

Luna decembrie a fost cu adevărat o lună a cadourilor pentru comunitatea LGBT din Republica Moldova. Spaţiul virtual moldovenesc, de dincolo de Prut, s-a bucurat de apariţia unui blog proaspăt din iniţiativa unui grup de specialişti în domeniu şi persoane din comunitatea LGBT, autointitulat "Grupul de iniţiativă HD".

Pe blogul lansat, acest grup ne propune să luăm contact cu informaţii despre planurile şi activitatea pe care o desfăşoară în interesul comunităţii LGBT moldoveneşti, precum şi cu alte materiale interesante şi utile. Între partenerii grupului se numără: Peace Corps din Moldova, Metropolitan Community Churches, Amnesty International Moldova şi Open Church of Norway.
Mai jos sunt adresele celor trei versiuni lingvistice ale blogului:

Iniţiatorii vă aşteaptă părerile şi sugestiile la haide.hd@gmail.com

Le urăm un început fructuos, existenţă îndelungată, multe proiecte, precum şi mulţi vizitatori.

Travision ON AIR

2008-01-19T10:00:00.000+02:00

Pe 15 ianuarie 2008 s-a dat startul înscrierilor la concursul TRAVISION. Luni, 11 februarie, se vor încheia înscrierile la această a doua ediţie a manifestării, care se doreşte a fi varianta pentru persoane care se travestesc a renumitului concurs de muzica şi televiziune, Eurovision Song Contest, a cărui desfăşurare, pentru selectarea candidatului ţării noastre, se petrece zilele acestea.

Concursul pentru travestiţi şi drag-queens, creat pe acelaşi calapod cu al concursului mamă şi iniţiat de membri societăţii civile LGBT şi gay-friendly din Transilvania, îşi va desemna cei trei câştigători în data de 29 februarie 2008, într-un renumit club din Târgu Mureş. Din păcate concurentul care va ocupa locul întâi nu va avea şasna să reprezinte travestiţii români niciunde.
Organizatorii anunţă la Târgu Mureş un spectacol serios, savuros şi... colorat totodată. Deasemenea, vă invită să vă votaţi piesele favorite şi, în cunoştinţă de cauză, travestiţii preferaţi pe site-ul TRAVISION.

Distracţie plăcută tuturor şi succes participanţilor!

Care este criteriul de discriminare cel mai frecvent în România?

2008-01-18T09:00:00.000+02:00

Întrebarea-titlu a fost o provocare lansată de echipa Incognito sub forma unui sondaj prin care am solicitat vizitatorilor noştri să imortalizeze opinia lor cu privire la cel mai frecvent criteriu de discriminare practicat de români. În urma acestui sondaj, au fost contorizate 37 de intevenţii, iar variantele care puteau fi alese, ce au respectat tipurile de discriminare prevăzute în Legea 48/2002 privind discriminarea, s-au dovedit a fi suficiente prin natura răspunsurilor.

Astfel:

18 persoane (48% dintre respondenţi) au considerat că principalul criteriu de discriminare în România este cel al orientării sexuale (heterosexuală şi bisexuală poate mai puţin, dar mai ales cea homosexuală);
21% dintre vizitatorii noştri apreciază că românii discriminează şi după rasă sau culoarea pielii destul de mult. Cu alte cuvinte dacă pigmentul pielii unei persoane este ceva mai închis la culoare, respectiva este catalogată imediat ca aparţinând altei culturi, care ar trebui evitată, marginalizată, ca fiind periculoasă;
în proporţie egală, 8%, adică 3 respondenţi pentru fiecare variantă, vizitatorii noştri au fost de părere că discriminarea în funcţie de sex (bărbat/femeie), stare de sănătate (mai ales prezenţa unui handicap) şi naţionalitate/etnie este destul de întâlnită la nivelul concetăţenilor noştri;
doar 2% dintre persoanele care au ales să răspundă sondajului Incognito au ales dintre variantele de răspuns vârsta şi starea materială ca fiind criterii de discriminare după care românii aleg să relaţioneze;
discriminarea în funcţie de convingerile politice şi religie nu au fost alese de niciun respondent, ceea ce nu înseamnă însă că nu se practică, ci doar că este izolată şi se manifestă în situaţii mai speciale.
alte criterii de discriminare nu au mai fost propuse, astfel că putem concluziona că acestea pe care noi înşine le-am propus reprezintă cele mei întâlnite în societatea românească.

Avertisment asupra SIDA

2008-01-16T10:00:00.000+02:00

Un american crează "opere de artă" ceva mai neconvenţionale.

Robert Sherer, un artist în toată puterea cuvântului, şcolit la prestigioase instituţii americane de profil, picteaza cu sânge uman. Artistul susţine că utilizează pentru creaţiile sale atât sânge infectat cu HIV, cât şi neinfectat, iar motivaţia creaţiilor sale îl reprezintă conştientizarea oamenilor cu privire la cât de periculos este sindromul imunodeficienţei umane (SIDA).
"Când pictez flori, îmi imaginez că acestea sunt persoane care suferă de SIDA, iar spinii şi ghimpii din jurul tulpinii reprezintă virusul care le torturează organismul", explică americanul. El a declarat că primeşte sânge contaminat de la un prieten infectat HIV.
Creaţiile cu sânge uman reprezintă cea mai nouă ispravă a artistului care şi-a atras multe critici care l-au făcut şi mai celebru. În anul 1989 Robert Sherer a fost considerat cel mai cenzurat artist din Statele Unite ale Americii, datorită unor creaţii controversate care reprezentau nuduri de bărbaţi în ipostaze specific feminine, ca un atac la adresa sexismului artei vestice.
Operele lui Rober Sherer provoacă şi astăzi migrene conservatorilor, conducând la controverse în întreaga lume.

Sursa: Cancan & site-ul oficial al artistului
Imaginea este preluată de pe www.robertsherer.com

* * * * *

Fără doar şi poate, metoda americanului este destul de inedită. Ce alte astfel de soluţii de a lupta împotriva răspândirii HIV aţi mai întâlnit/auzit?
Până unde putem merge cu acest "inedit" având în vedere că oamenii nu mai au timp să asculte toate mesajele cu care sunt bombardaţi? Putem identifica o metodă ideală de a lupta cu HIV prin conştientizarea oamenilor cu privire la periculozitatea acestui virus şi a maladiei care o provoacă: SIDA?
Pe tine ce te-ar determina să faci un test HIV şi/sau să înveţi pe cineva cum să se protejeze contra infectării cu HIV?

Toleranţa la români

2008-01-12T12:00:00.000+02:00

În fiecare an, din 2005 încoace, vara aduce şi pe meleaguri româneşti încărcate de istorie şi tradiţie, o sărbătoare mai puţin... băştinaşă. Este vorba despre GAYFEST, manifestare organizată anual de Asociaţia Accept cu sprijinul a multiple alte organisme naţionale şi internaţionale, cu participarea a numeroase persoane (LGBT sau pur şi simplu simpatizanţi ai acestei mişcări) şi, totodată, un magnet pentru critici, ouă şi înjurături aruncate de pe margine.

Pe blogul Incognito am lansat la începutul lunii noiembrie un sondaj prin care ne-am propus să luăm pulsul privind atitudinea românilor faţă de comunitatea LGBT în viziunea vizitatorilor noştri. Rezultatele sunt diverse şi se împart astfel:

5% dintre vizitatori (două persoane) au apreciat această atitudine drept tolerantă, cei de altă orientare sexuală decât a majorităţii fiind acceptaţi de societatea românească;
alte trei persoane (8%) care ne-au vizitat, consideră că românii ignoră acest fenomen, care cu siguranţă nu mai are cum să fie stopat în evoluţia sa;
un procent considerabil al vizitatorilor blogului Incognito, 36% (13 persoane) sunt de părere că românii dispreţuiesc aceste persoane;
iar jumătate dintre toţi respondenţii acestui sondaj (18 persoane), văd la nivelul societăţii româneşti o atitudine de ură şi total contrară acestei mişcări, lucru observat cu siguranţă mai ales în preajma manifestării precum GAYFEST.

Răspunsurile diferite nu trebuie să mire pe nimeni întrucât concetăţenii noştri puşi în situaţia de a întâlni un homosexual, spre exemplu, au atitudini de respingere şi îndoială, iar replici precum "Nu am nimic cu homosexualii, dar să stea departe de mine!" arată o formă de îndoială chiar asupra propriei lor orientări sexuale - la urma urmei homosexualitatea, ca şi heterosexualitatea, nu se transmite.
Toleranţa românilor, acceptarea a ceea ce este diferit are graniţe foarte înguste, romii, persoanele cu dizabilităţi, dar şi alţii care ies din tipar cu o coafură sau o îmbrăcăminte, sunt imediat etichetaţi ca anormali şi respinşi.

Mulţumim tuturor respondenţilor şi vizitatorilor noştri.

Dicţionar:

LGBT - lesbian, gay, bisexual, transsexual.
Lesbiană - femeie atrasă emoţional, sexual sau afectiv de alte femei.
Gay - bărbat atras emoţional, sexual sau afectiv de alţi bărbaţi.
Bisexual - persoane atrase sexual, emoţional sau afectiv de bărbaţi şi de femei.
Transsexual - sau transgender, sunt persoane care simt că aparţin sexului opus celui cu care s-au născut şi recurg la diferite căi pentru a arăta aceasta, culminând cu o intervenţie chirurgicală de schimbare a sexului.
Orientare sexuală - atracţie emoţională, sexuală sau afectivă constantă faţă de persoane de un anume gen. Există trei tipuri de orientări sexuale: homosexuală - atracţia faţă de persoane de acelaşi sex; heterosexuală - atracţia faţă de persoane de sex opus; bisexuală.

Educaţie incluzivă în România...

2008-01-10T12:00:00.000+02:00

Este spaţiul educaţional românesc prielnic unei educaţii incluzive, bazate pe principiile toleranţei şi acceptării persoanelor cu anumite particularităţi (aparţin etniei rrome sau altei etnii, sunt persoane cu handicap, sunt infectate HIV, sunt LGBT, sunt înaintate în vârstă ş.a.)? Argumentaţi.

*Subiectul este reluat din luna octombrie 2007

Stop sondaj

2008-01-02T12:00:00.000+02:00

Sfârşitul de an 2007 a adus pe buzele opiniei publice internaţionale şi, în special, ale celei europene, de mai multe ori cuvântul rrom/ţigan provenit, poate chiar exclusiv, din România. Cazurile taberelor de cetăţeni români de etnie rromă ridicate ilegal la marginea oraşelor importante din state precum Italia, Franţa şi Spania, sau ale unor atacuri la persoană săvârşite de compatrioţii noştri, au pus în gardă autorităţile şi cetăţenii întregii Europe.
În contextul acestor evenimente, ne-am propus sa aflăm opinia vizitatorilor noştri cu privire la persoanele de etnie rromă, subliniind această caracteristică strict pentru a determina gradul de discriminare la care sunt supuse aceste persoane în viziunea generală a românilor.
Rezultatele sondajului lansat pe blogul INCOGNITO au evidenţiat că rromii sunt la urma urmei "persoane cu drepturi şi obligaţii" indiferent de alte caracteristici personale sau legate de etnia din care fac parte. Astfel din procentul total al respondenţilor, 85% /30 persoane au apreciat rromii ca pe oricare alt cetăţean român şi european totodată, adoptând prin alegerea variantei de răspuns corespunzătoare acestei opinii, o atitudine nondiscriminatorie.
Dovadă că nu au rămas fără ecou veştile despre ai noştri, sunt şi cele 14 procente/5 persoane care au ales varianta de răspuns cu privire la rromi drept "hoţi şi şmecheri". Asocierea unor experienţe personale ale respondenţilor cu persoanele de etnie rromă au determinat cu siguranţă acest rezultat, iar concluzia pe care trebuie să o extragem din această încercare de identificare a unor opinii generale cu privire la rromi, se poate rezuma la câteva cuvinte: suntem pe drumul cel bun în ceea ce priveşte toleranţa şi, chiar mai mult, ACCEPTAREA rromilor. Rămâne ca fiecare dintre noi să aplicăm acest principiu cuprins într-una din variantele de răspuns: suntem cu toţii persoane cu drepturi şi obligaţii.

Mesaje de Crăciun

2007-12-19T12:00:00.000+02:00

VA DORESC TUTUROR, BUNI SAU RAI, UN CRACIUN PLIN DE SPERANTA, CELOR CE SUNT FERICITI, SA PASTREZE IN SUFLET IUBIREA CA UN IZVOR NECONTENIT, IAR CELOR INTRISTATI DIN DIFERITE NECAZURI, SA NU UITE SA SPERE SI SA SE GANDEASCA CA FERICIREA E UNDEVA APROAPE SI ASTEAPTA SA SE INSTALEZE IN SUFLETELE LOR.

VA DORESC UN CRACIUN FERICIT TUTUROR SI LA MULTI ANI!

Luci

Vă doresc din inimă tuturor numai bine, multă, multă sănătate şi înţelepciune!

Serge

Ungaria a adoptat Legea Înregistrării Parteneriatului

2007-12-18T12:00:00.000+02:00

Parlamentul Ungariei a aprobat Legea Înregistrării Parteneriatului care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009. Ea se va aplica atât cuplurilor gay, cât şi celor heterosexuale.
Pentru cuplurile gay există însă câteva excepţii notabile: nu au dreptul să preia numele partenerului de cuplu, nu li se permite să adopte copii sau să beneficieze de tratamente de fertilizare. Conform noii legi, aprobată cu 185 de voturi pentru, 154 împotrivă şi 9 abţineri, cuplurile heterosexuale şi cele gay vor avea dreptul să-şi oficializeze relaţia şi vor fi protejate de lege în ceea ce priveşte statutul, impozitele, sănătatea, moştenirea, asigurările sociale, pensia şi împărţirea proprietăţii asupra locuinţei.
Conform unor statistici ale guvernului din 2005, în Ungaria existau atunci 349.000 de cupluri aflate în relaţii de parteneriat, ceea ce reprezintă 12,2% din totalul tuturor familiilor. Legea a fost adoptată la iniţiativa şi cu sprijinul guvernului social-liberal aflat la guvernare. Partidele conservatoare din opoziţie s-au împotrivit adoptării acestei legi pe care o consideră “o încercare ascunsă” de legalizare a căsătoriilor gay. Asociaţiile gay din Ungaria consideră această lege doar o etapă împortantă în recunoaşterea drepturilor persoanelor LGBT deoarece legea nu acordă egalitate deplină cuplurilor gay.

Sursa ACCEPT

10 Decembrie - Ziua Internaţională a Drepturilor Omului

2007-12-10T08:00:00.000+02:00

În fiecare zi cel puţin unul din drepturile noastre, de cetăţeni ai acestei ţări şi de oameni ai acestei planete, ne este încălcat: de conducători incapabili să fie obiectivi, de instituţii fără principii, de cetăţeni fără valori.

Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, 1789

Are rost o celebrare a Drepturilor Omului în condiţiile în care nici noi înşine nu ni le cunoaştem?
Vreţi să spuneţi că vă cunoaşeţi drepturile? Cum aţi atins această performanţă?
Aţi citit Constituţia României? Dar Carta Drepturilor Omului? Ajung aceste acte normative pentru a spune că pe baza lor putem trage la răspundere o instituţie că nu ne respectă drepturile? Dar care ne sunt totuşi drepturile?

Un alt sondaj încheiat

2007-12-04T12:00:00.000+02:00

Sondajul INCOGNITO, prin care am solicitat opinia vizitatorilor noştri cu privire la scurta definire pe care fiecare dintre votanţi ar acorda-o handicapului, l-am intitulat: "Handicapul este..." (foto). Perioada de votare s-a încheiat pe 3 Decembrie - Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, iar din analiza rezultatelor finale se poate constata că la cele 4 variante de răspuns:

a. un termen discriminatoriu;
b. o boală/dizabilitate/defect;
c. o pedeapsă divină;
d. un obstacole ce trebuie depăşit,

au răspuns 31 persoane astfel: pentru prima variantă au optat 6 persoane (un procent de 19%), varianta a doua a fost votată ca fiind caracteristică handicapului în viziunea a 9 respondenţi (29%), o pedeapsă divină au văzut handicapul 2 persoane (6% dintre respondenţi), iar varianta conform căreia handicapul este un obstacol ce trebuie depăşit a fost selectat de către cei mai mulţi dintre participanţi, 14 persoane (45%). Alegerea multiplă a acestei ultime variante (d.), ne conduce la concluzia că accentul nu se mai pune, în momentul de faţă, pe caracterul medical al termenului, ci mai degrabă pe cel social, pentru că la urma urmei acesta este şi sensul lui real. În contextul acestei definiri, el nu mai poate fi considerat nicicum o pedeapsă divină, aşa cum cred unii respondenţi, pentru că divinitatea nu poate fi responsabilă de acţiunile discriminatorii ale unor semeni daruiţi, dealtfel, cu liberul arbitru.În termeni actualizaţi, handicapul este bariera pe care o întâmpină persoana în relaţia sa cu mediul social. Când mediul social (societatea, instituţiile, spaţiul public şi privat) ignoră nevoile unei persoane de a trăi civilizat, de a participa la activităţile cotidiene în condiţii de egalitate, putem considera că se află în situaţie de handicap.
În anumite contexte, orice criteriu de discriminare poate deveni un handicap care determină, la rândul său automat, stigmatizare şi discriminare.
Handicapul are în mică măsură o conotaţie medicală, pentru că un handicap nu presupune neaparat prezenţa unei probleme de sănătate. Astfel că, handicapul nu reprezintă o dizabilitate, o boală, ci este mai degrabă o problemă socială.

Mulţumim tuturor respondenţilor.

3 Decembrie - Ziua Mondială a Persoanelor cu Dizabilităţi

2007-12-03T08:00:00.000+02:00

Imaginea aparţine Fundaţiei Licinium

În România, se presupune că se fac eforturi pentru integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilităţi. Să întrebăm persoanele cu handicap dacă simt schimbarea. Nu e greu să constatăm că aproape toate trotuarele din oraşe sunt "dotate" cu rampe pentru cărucioare, descoperim însă că trotuarele sunt impracticabile datorită măcinării asfaltului, deasemenea, constatăm existenţa rampelor pentru accesul în instituţii, dar atât de abrupte încât e nevoie de câţiva oameni să împingă căruciorul, pentru că persoanei din el îi este imposibil să le ridice singură, doar prin forţa braţelor, autobuzele şi microbuzele nu au spaţii prevăzute şi pentru cărucioare ce să mai vorbim de rampe speciale, semafoarele nu sunt dotate, decât pe alocuri, cu avertizoare sonore pentru persoane cu deficienţe de vedere, iar exemplele pot continua pentru că le avem la îndemână. Mă întreb dacă o persoană cu handicap locomotor mai are curajul să iasă din casă în astfel de condiţii.
Cât de mult sunt respectate drepturile acestor persoane în contextul acestor limitări?
Câte persoane cu deficienţe sau organizaţii ale acestor persoane sunt implicate în procesul decizional de adaptare a spaţiului public pentru respectarea dreptului la mişcare al tuturor membrilor unei comunităţi?
Se preocupă destul de mult comunităţile româneşti de integrarea persoanelor cu handicap?

"HIV este..." - sondaj încheiat

2007-12-02T12:00:00.000+02:00

Sâmbătă, cu ocazia Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva HIV/SIDA, a fost programată închiderea sondajului pe care noi l-am intitulat "HIV este..." prin care ne-am propus să constatăm în ce măsură vizitatorii acestui blog şi doritorii să voteze cunosc ce reprezintă Virusul Imunodeficienţei Umane (eng. Human Immunodeficiency Virus).
Astfel votanţii au avut de ales între 5 variante de răspuns, după cum urmează:

a. un microb;
b. un virus;
c. o boală;
d. un sindrom;
e. un simptom.

Din totalul respondenţilor, 27 de persoane, 96% (adică 26 persoane) au ales varianta b. un virus, ceea ce ne determină să credem că informaţiile despre sintagma HIV sunt cunoscute. Acele 4 procente care au considerat HIV o boală (varianta c.) nu sunt reprezentative, aşa cum nici numărul răspunsurilor corecte nu este, pentru a considera populaţia informată cu privire la infecţia HIV şi stadiul ei final, SIDA. Ne propunem, pe viitor să reluăm aceste întrebări sub forma unui chestionar mai complex, care ne dorim să se finalizeze nu doar cu informaţii însuşite la nivelul fiecărui vizitator al blogului INCOGNITO, ci şi cu o analiză mai apropiată de realitate privind cunoştinţele despre HIV/SIDA.

Vă muţumim tuturor celor care aţi votat şi vă aşteptăm opiniile şi voturile pe viitor.

1 Decembrie - Ziua Mondială de Luptă Împotriva HIV/SIDA

2007-11-26T20:00:00.000+02:00

Pregăteşte-te pentru impact!

"Medecins sans frontieres"

România este deja pe lista neagră a HIV/SIDA. Ţara noastră are în prezent în evidenţe peste 11.000 de persoane infectate HIV. Conform teoriei iceberg-ului acestui fenomen îi cunoaştem numai vârful, adică o treime, celelalte două treimi fiind "sub apă", necunoscute dar existente.

Tânăr sau bătrân, alb sau negru, creştin sau musulman, homosexual sau heterosexual, bărbat sau femeie virusul te poate afecta mai ales dacă îi permiţi. Cum ai putea să laşi acest virus să te afecteze? Ce reprezintă o persoană infectată şi ce una afectată? Este HIV o ameninţare la adresa ta? De ce DA, de ce NU?

Reţine:

Fii abstinent până la căsătorie sau protejează-ţi virginitatea, MERITĂ;
Alege să-ti fie partener/ă doar o singură persoană, responsabilă, ca tine, pe care să o respecţi. Nu schimba des partenerii;
Dacă eşti deja logodit/căsătorit respectă-ţi partenerul/a, comunică cu el/ea, nu alerga în braţele altcuiva dacă nu ai epuizat toate căile de a face din viaţa voastră intimă comună un motiv de apropiere fizico-spirituală, de regăsire reciprocă continuă;
Dacă decizi să faci sex premarital/extramarital cu cineva (ne)cunoscut asigură-te că ştii care este starea lui/ei de sănătate;
Dacă ai relaţii sexuale cu o persoană a cărei stare de sănătate nu o cunoşti, foloseşte prezervativul, pentru orice fel de sex (vaginal, oral, anal);
Prezervativul nu te apără de toate infecţiile cu transmitere sexuală. Există infecţii care se poziţionează în exteriorul organelor genitale şi prin urmare e de ajuns un contact cu pielea afectată a celuilalt pentru a te putea infecta şi pe tine;
Asigură-te că prezervativul nu este expirat, că nu are defecte, că este vidat şi foloseşte-l corect, în conformitate cu instrucţiunile de folosire de pe ambalajul său (informaţii detaliate despre utilizarea prezervativului găseşti aici şi, mai ales aici );
Dacă prezervativul s-a rupt în timpul contactului sexual, nu intra în panică. Încheie orice contact cu partenerul, pentru a nu agrava situaţia, şi prezintă-te cât mai curând la medicul de familie sau la un medic epidemiolog;
Data viitoare nu mai scapi, doar ştii proverbul “Ulciorul nu merge de multe ori la apă". Alegerea îţi aparţine, nimeni nu poate lua o decizie pentru tine, cu atât mai puţin partenerul/partenera cu care decizi să faci sex; ba mai mult există situaţii în care devii responsabil şi pentru celălalt.
Când nu se pune în discuţie sexul (vaginal, oral, anal), poţi contacta HIV dacă nu îl rogi pe frizer să schimbe lama sau să dezinfecteze briciul cu care te rade, dacă manichiurista foloseşte instrumente nedezinfectate după un alt client, precum şi dacă nu îi soliciţi asistentei medicale să utilizeze o seringă şi ac steril;
Dacă faci o transfuzie cu sânge, HIV îţi poate intra în organism dacă sângele nu este testat sau dacă provenienţa lui nu este sigură;
Poţi contacta HIV dacă utilizezi droguri, mai ales din acelea intravenoase, când foloseşti împreună cu alţi utilizatori aceleaşi seringi. Când eşti ameţit de la droguri crezi că mai ştii ce faci?
Dacă eşti viitoare mamă, copilul tău poate fi infectat cu HIV dacă nu te testezi corespunzător. Dacă tu eşti infectată HIV, copilul tău are mari şanse să NU fie dacă urmezi un tratament specific, dacă îţi naşti copilul prin cezariană şi dacă, după naştere, nu îl alăptezi, pentru că laptele conţine viruşi care pot afecta nou-născutul fragil;
Când îţi programezi o schimbare de imagine şi vrei să îţi faci un tatuaj sau să îţi pui un piercing asigură-te că intrumentele sunt sterile şi solicită să ţi se desfacă acele în prezenţa ta. Este dreptul tău să ceri ca sănătatea să îţi fie asigurată.

* Clipul este primit de la RACHEL ONG UNAIDS Programme Coordinating Board, Asia Pacific NGO Main Delegate Asia Pacific Network of People Living with HIV/AIDS, Advisor Women's Asia Pacific Network of People Living with HIV/AIDS

25 noiembrie - Ziua internaţională dedicată luptei împotriva violenţei domestice

2007-11-24T13:00:00.000+02:00

*Clipul este opera Soros Open Network

"The opposite of love is not hate. The opposite of love is no love."

2007-11-17T20:00:00.000+02:00

"Opusul dragostei nu este ura.
Opusul dragostei nu este dragoste."

*Imaginea este opera Asociaţiei Portugheze pentru Apărarea Victimelor (APAV)

De ce nu are femeia-soţie curajul să se opună unui soţ agresor, care o jigneşte, o alungă de acasă şi, mai grav, o bate sau o violează. Este sexul pe care soţul îl pretinde soţiei sale oricând el doreşte, fără să ţină seama şi de sentimentele femeii, un abuz sexual?
De ce fetele nu se opun abuzurilor celorlalţi membri ai familiei, mai ales taţilor, fraţilor sau altor rude de sex bărbătesc?
Cine este stăpânul femeii în casă?
Câte femei au de suferit de pe urma abuzurilor de orice fel (jigniri, ironii, izolare, interziceri, bătaie, viol, perversiuni sexuale ş.a.) în societatea românească?
Ce atitudini adoptăm faţă de aceast fenomen?

Voluntariat la INCOGNITO

2007-11-08T12:00:00.000+02:00

Până la sfârşitul acestui an, Asociaţia "Incognito" România intenţionează să desfăşoare cel puţin o activitate cu implicarea de voluntari.
Dacă aţi dori să deveniţi voluntari la Incognito ce v-ar atrage, de ce aţi face acest act? Deasemenea, de ce credeţi că o persoană doreşte să devină voluntar, având în vedere că voluntarul nu este remunerat/plătit pentru activitatea pe care o prestează? Mai este voluntariatul o practică recentă? Pe cine ar ajuta voluntariatul?
Dacă aţi participat deja ca voluntar la diferite proiecte, de orice natură, care au fost acestea şi care au fost motivele pentru care aţi făcut-o? Unde este mai mare nevoie de voluntari?

Ai un subiect despre discriminare pe care vrei să îl discutăm aici?

2007-11-07T12:00:00.000+02:00

Discriminarea şi, mai ales, lupta împotriva ei este una din preocupările tale??? Vrei să abordăm un subiect pe care nu l-ai găsit dezbătut aici, pe blog???
Trimite-ne un semn, şi dacă ideea ta este pertinentă şi se potriveşte cu formula acestui spaţiu de discuţie, va fi publicat şi supus comentariilor vizitatorilor noştri.

Te aşteptăm să îţi spui ideea!

Bărbaţii sunt mai discriminaţi decât femeile...

2007-10-30T14:00:00.000+02:00

Aşa ar începe fiecare bărbat un discurs despre discriminare. Este această afirmaţie în conformitate cu realitatea?

Într-un studiu din acest an al Centrului Parteneriat pentru Egalitate (CPE) se preciza că femeile sub 40 de ani, care arată bine şi au studii, sunt preferate la angajare în faţa bărbaţilor care trebuie să-şi procure în plus referinţe de la fostele locuri de muncă. Tot femeile ar avea întâietate atunci când este vorba de profesii precum relaţiile cu publicul, resursele umane sau departamentul financiar.
La femei se pare că ar conta mai mult, în ordinea nominalizărilor: experienţa şi calificarea, apoi studiile şi, nu în ultimul rând, aspectul plăcut, pe când la bărbaţi se adaugă nişte criterii suplimentare pentru a fi siguri de obţinerea unui job: dovada studiilor şi a calificărilor, deţinerea unor recomandări favorabile de la locul de muncă anterior, aspectul adecvat, banii şi relaţiile. Ce ne spune acest lucru: că femeile sunt discriminate, pentru că spre a reuşi trebuie să respecte nişte standarde sexiste (aspect plăcut, vârsta adecvată), sau că bărbaţii sunt discriminaţi pentru că sunt nevoiţi să concureze cu femei "create" după ultimile standarde?
Şi să ne gândim că acesta este doar un aspect al discriminării pe bază sexuală.

Ai suferit vreodată discriminare în propria ta familie ? / Have you ever experienced discrimination in your own family?

2007-10-30T12:00:00.000+02:00

Te rugăm să ne împărtăşeşti experienţa ta cu privire la discriminarea în propria familie, indiferent de criteriul/motivul pentru care ai suferit aceasta.

Gala premiilor gay 2007 s-a încheiat

2007-10-24T18:22:00.000+03:00

*Imaginea a fost preluată de pe site-ul oficial

“Respectă-mă aşa cum sunt” a fost motto-ul celei de-a patra ediţii a Festivalului “Serile filmului gay”, care s-a desfăşurat la Cluj în perioada 15-21.102007. Evenimentul promovează cultura comunităţii LGBT (lesbiene/ gay/bisexuali/transsexuali) din România.

Festivalul a adus în prim plan 18 filme a căror temă este stilul de viaţă al homosexualilor, petreceri cu tematică gay, dezbateri şi s-a încununat cu o Gală a Premiilor Gay din România pentru anul 2007. Pentru cei interesaţi de eveniment le recomandăm să viziteze site-ul oficial al manifestării unde vor găsi informaţii mai detaliate cu privire la ce s-a întâmplat la Cluj şi cu privire la câştigătorii acesti ediţii a Galei Premiilor Gay 2007.

Cel mai lung şir de prezervative din lume în România

2007-10-24T16:40:00.000+03:00

Cel mai lung lanţ de prezervative din lume, care va fi măsurat şi omologat ca atare de către reprezentanţii Guinness World Records, va fi înşiruit duminică 28 octombrie la Bucureşti în Piaţa Unirii, unde organizatorii îi aşteaptă pe cei interesaţi nu doar cu prezervative gata de a fi legate, ci şi cu muzică de calitate şi cadouri. Primul astfel de lanţ de prezervative măsura 2.715 metri şi număra 24.516 prezervative. Peste 1.400 de persoane şi-au adus contibuţia în construcţia simbolicului lanţ şi asta se întâmpla in Bankok, la 1 decembrie 2006. Mesajul unei astfel de manifestări sublinia că viaţa merită trăită şi protejată. Festivalul prilejuit de constuirea acestui lanţ s-a numit atunci Condom Chain of Life.

În România, duminică, va fi îndeplinită, spun organizatorii, provocarea de a construi un lanţ de prezervative mai lung decât cel existent şi omologat deja, iar prin acestă simbolică acţiune să se continue lupta împotriva HIV/SIDA prin conştientizarea unui număr cât mai mare de persoane cu privire la pericolul reprezentat de acest virus şi de acest sindrom specific uman.

Link eveniment: www.faccevreau.ro

Locuri speciale pentru romi în universităţi

2007-10-18T19:57:00.000+03:00

Din discuţiile purtate cu mai multe persoane de etnie romă, am constat că romii înşişi consideră acordarea acestui privilegiu, al locurilor speciale pentru romi în universităţi, o discriminare.
Să fie aceasta o modalitate de a-i încuraja pe romi să-şi continue studiile şi să pună accent mai mult pe educaţie? Să fie oare discrimnare pozitivă, care nu ajută tânărul de etnie romă să se remarce prin aptitudini şi calităţi, ci mai degrabă prin faptul că aparţine unei etnii privilegiate? Este nevoie de astfel de privilegii?
De ce un tânăr de etnie romă nu ar putea fi admis într-o universitate doar în urma unui examen ca orice alt candidat? Pot fi invocate condiţiile "de acasă" care nu le-a permis tinerilor romi să înveţe precum copiii care nu sunt romi? Nu sunt oare şi destui copii ne-romi care nu au condiţii de educaţie acasă şi care totuşi nu au parte de locuri speciale în universităţi?

De ce este nevoie de locuri speciale pentru romi în univerităţile româneşti?

Azi mi-a murit cel mai bun prieten!

2007-10-05T18:44:00.000+03:00

"O parte din inima mea a încetat să mai bată, o parte din visele mele s-au spulberat, mă simt golit şi nu văd decât NEGRU. Este negrul hainelor celor din jurul meu, negrul acestei zile de toamnă, negrul plânsului celorlalţi prieteni, negrul mormântului, negrul pământului proaspăt săpat ce, în curând, va acoperi pe veci ochii celui mai bun prieten al meu.
Azi mi-a murit cel mai bun prieten!"

Nu doresc să citesc în sufletul niciunui om acest fragment şi de aceea vă invit pe toţi să ne gândim cum am putea face ca prietenii noştri, membrii familiei noastre, cunoştinţele noastre, toţi cei la care ţinem să nu se infecteze niciodată cu HIV, pentru a se ajunge la acest fragment.
Cum ar fi dacă ai afla că cel mai bun prieten al tău este infectat HIV? S-ar schimba viaţa ta?

Biserica şi homosexualitatea

2007-10-04T16:01:00.000+03:00

Biserica (ca instituţie) este mereu în opoziţie faţă de persoanele de altă orientare sexuală şi propagă măsuri radicale în ceea ce le priveşte, în speranţa că va determina eliminarea lor din realitatea pământească. Pe ce îşi bazează Biserica atitudinea faţă de acest "tip de viaţă alternativ", cum este numit de persoanele "open mind" şi sferele LGBT. Nu ar avea de câştigat mai mult dacă Biserica şi-ar apropia persoanele LGBT de altar? Credeţi că sintagma "gay creştin/religios/credincios" este o realitate sau o utopie? Se referă Biblia la Dumnezeu ca la o entitate capabilă să condamne/pedepsească dragostea?

Spune ce crezi...

2007-10-01T00:16:00.000+03:00

Ce personalităţi contemporane din România consideri că pot susţine prin imaginea lor cauza persoanelor discriminate pentru ca sunt de etnie rromă? Dar personalităţi internaţionale?

*Imaginea este opera Romani Criss

Spuneţi părerea...

2007-09-30T23:41:00.001+03:00

Ce personalităţi contemporane din România consideri că pot susţine prin imaginea lor cauza persoanelor discriminate pentru ca sunt L/G/B/T*? Dar la nivel internaţional?

(*lesbian/gay/bisexual/transexual)