Când ai fost şantajat/ă ultima dată?

Şantajul* reprezintă o luptă în care poţi fi învins cu propriile arme, şi nu este vorba despre informaţiile pe care le deţine, de cele mai multe ori, cel care recurge la şantaj, ci chiar de emoţiile tale.

Unii indivizi recurg la practica şantajului (fr. chantage) fără scrupule fie dintr-un complex de inferioritate (se simt inferiori, iar prin acest mod îşi manifestă o falsă putere asupra celor şantajaţi), fie dintr-o dorinţă neostoită de a manipula prin orice mijloace (fapt ce denotă un caracter slab, nesigur, perfid), fie pur şi simplu pentru că nu au depăşit una din fazele primare ale dezvoltării propriei personalităţi, când îşi şantajau mămica pentru a obţine ceva, plângând puternic.

Prin şantaj se înţelege fapta care lezează sau este posibil să lezeze dreptul persoanei şantajate de a-şi manifesta voinţa şi de a dispune de aptitudinile sale. Şantajul, în vorbirea curentă, este o modalitate imorală de obţinere în mod injust de la o persoană, prin constrângerea ei, a unui folos pentru cel care şantajează, ori pentru altă persoană.
Constrângerea reprezintă acţiunea prin care o persoană este silită să facă ori să nu facă ceva contrar voinţei sale. În absenţa constrângerii nu se poate vorbi, legal, de şantaj.
De cele mai multe ori, şantajul aduce cu sine ameninţări care anunţă fapte reprobabile, cel puţin în concepţia celui care recurge la şantaj.
Ameninţarea reprezintă o înştiinţare cu producerea unui rău, care constă fie din săvârşirea unei infracţiuni, fie din producerea unei pagube în mod nemijlocit asupra persoanei căreia i se adresează ameninţarea, ori asupra partenerului, ori rudelor apropiate acesteia. Ameninţarea poate fi adresată direct (prin atitudini, gesturi), ori indirect (în scris, prin cuvinte), explicit sau implicit.

Articolul 211 Cod penal precizează:
,,(1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani".

Prin incriminarea şantajului, legea penală reacţionează astfel împotriva faptelor susceptibile de a îngrădi libertatea persoanei şantajate de a lua hotărâri şi de a dispune fără constrângere de voinţa sa, de acţiunile sale, de bunurile ce formează patrimoniul său.
Delictul de şantaj nu are, în principiu, obiect material, deoarece libertatea psihică/morală reprezintă o valoare în sine. Nu trebuie confundat obiectul material al infracţiunii cu profitul
(folosul) realizat prin săvârşirea şantajului; folosul realizat prin comiterea delictului reprezintă o consecinţă, iar nu un aspect al acţiunii de şantaj. Şantajul, ca delict, poate fi săvârşit atât de o persoană fizică cât şi de o persoană juridică. În condiţiile în care acţiunea de şantaj se exercită asupra mai multor persoane, există tot atâtea delicte câte victime ale infracţiunii au fost. Este irelevant pentru realizarea infracţiunii dacă victima a cedat sau nu violenţei sau ameninţării; în acest context, infracţiunea se ia în considerare în funcţie de pericol şi nu de rezultat.

La sfârşitul lunii iunie s-a încheiat pe blog-ul INCOGNITO un nou sondaj care şi-a propus să sondeze atitudinea voastră privind acest subiect: ŞANTAJUL. Fiecare dintre cei 36 vizitatori doritor să răspundă la întrebarea: Cum reacţionezi la şantaj? a avut posibilitatea de a alege mai multe răspunsuri, iar rezultatele pot fi constatate în cele ce urmează.

• 63% dintre respondenţi (23 persoane) au răspuns că merg la poliţie;
• 33% au declarat că se plâng la prieteni (12 persoane);
• 16% (6 persoane) sunt de părere că vor merge la un ONG;
• 13% în egală măsură fie neagă totul, fie se răzbună violent (câte 5 persoane);
• 11% ar angaja un avocat (4 persoane);
• 5% nu ar reacţiona, iar alţi 5% ar şantaja şi ei, la rândul lor;
• numai câte o singură persoană (2%) ar da ceea ce i s-a cerut, sau, în cel mai pesimist scenariu, s-ar sinucide.

Totuşi, ce poţi face dacă eşti victima unui şantaj?

• 1. Prinde schema şantajului! E simplă: „Dacă nu faci... (ceva, cum vreau eu), atunci vei păţi asta... (altceva, ce nu vrei tu)!”. Este doar o strategie prin care să te facă să te simţi vinovat şi slab.
• 2. Gândeşte-te dacă merită. În mod obiectiv, ai de pierdut în ambele variante (a. accepţi şantajul, depăşeşti momentul, dar şantajul revine; b. ignori şantajul, se declanşează consecinţele nedorite de tine), dar pierzi mult mai mult dacă participi la propria şantajare.
• 3. Dacă ţi se permite, expune-i celui care şantajează argumentele clar şi logic. Scapă de încărcătura psihică/emoţională negativă. Refuză-l!
• 4. Ţine-o pe-a ta! Dacă ai încredere în tine şi eşti senin, vei fi pur şi simplu imbatabil!
• 5. Cea mai bună apărare este atacul. Apelează la organisme juridice care te pot ajuta. Uneori chiar şi prietenii pot face minuni.
  

E important să conştientizezi că fără consimţământul tău, individul care te şantajează nu are nicio putere. Dacă ai o atitudine fermă, şantajistul nu va reuşi să te facă să te simţi vinovat de ceea ce se poate întâmpla. La urma urmei, întotdeauna există ceva mult mai rău decât atât. Trebuie să te gândeşti tot timpul că oamenii te vor trata întotdeauna aşa cum tu vei permite TU să fii tratat/ă.

*nu este vorba despre şantajul emoţional, ci de cel care constituie delict/infracţiune.

Vrei să fii între cei 3 norocoşi?

Unul din 4 oameni suferă de-a lungul vieţii de cel puţin o boală/infecţie cu transmitere sexuală. Iar asta se întâmplă pentru că multe dintre caracteristicile ITS/BTS, pe care şi noi le vom prezenta mai jos, nu sunt cunoscute îndeajuns.

• 
  

Printre BTS (Boli cu Transmitere Sexuală), cele mai multe, trăiesc nu numai la nivelul organelor genitale, ele pot ajunge şi în tubul digestiv, gură, nas etc. Astfel, nu este neapărat necesar un contact sexual neprotejat pentru a te contamina. Şi sexul oral neprotejat, şi un banal sărut cu o persoana infectată îţi poate "dărui" şi ţie o BTS.
Infecţiile virale cu transmitere sexuală nu se vindecă. Dintre acestea amintim: HIV (Virusul Imunodeficienţei Umane), HPV (Virusul uman al papiloma), herpes, hepatita B. Virusul care le provoacă rămâne în organism şi este uşor transmisibil pe cale sexuală atunci când este activ.
Simptome specifice răcelii sau gripei pot ascunde, de fapt, o Infecţie cu Transmitere Sexuală (ITS). Nu trebuie neglijată această posibilitate, mai ales atunci când se ştie că s-a produs recent un contact sexual neprotejat.
O banală infecţie bacteriană genitală, netratată, poate provoca infertilitate atât la bărbat cât şi la femeie.
Se pot lua mai multe boli cu transmitere sexuală deodată. De exemplu, chlamydia este deseori însoţită de gonoree.
Bolile venerice nu dau imunitate. Astfel, dacă te-ai contaminat la un moment dat cu o astfel de boală/infecţie cu transmitere sexuală nimic nu te va opri să o recapeţi în cazul în care intri iar în contact cu o persoană infectată.
Unele ITS sunt asimptomatice (nu au semne vizibile, nu au simptome). Aşa se întâmplă ca un bărbat serios, fidel, dar care a mai avut partenere anterior, să îi ofere pertenerei actuale, fără să ştie, un virus. Şi cazurile sunt nenumărate.

Câştigul acestui concurs constă în însăşi viaţa ta. Ai făcut testele pentru a identifica dacă eşti sau nu purtător al unui virus cu transmitere sexuală? Ai suferit de vreo ITS/BTS până acum? Ce faci ca să te protejezi? Ce recomanzi celorlalţi din jurul tău pentru a nu fi victime ale unei ITS/BTS?

Imaginea aparţine Institutului de Terapie a Sexului din Florida

Avertisment asupra SIDA

Un american crează "opere de artă" ceva mai neconvenţionale.

Robert Sherer, un artist în toată puterea cuvântului, şcolit la prestigioase instituţii americane de profil, picteaza cu sânge uman. Artistul susţine că utilizează pentru creaţiile sale atât sânge infectat cu HIV, cât şi neinfectat, iar motivaţia creaţiilor sale îl reprezintă conştientizarea oamenilor cu privire la cât de periculos este sindromul imunodeficienţei umane (SIDA).
"Când pictez flori, îmi imaginez că acestea sunt persoane care suferă de SIDA, iar spinii şi ghimpii din jurul tulpinii reprezintă virusul care le torturează organismul", explică americanul. El a declarat că primeşte sânge contaminat de la un prieten infectat HIV.
Creaţiile cu sânge uman reprezintă cea mai nouă ispravă a artistului care şi-a atras multe critici care l-au făcut şi mai celebru. În anul 1989 Robert Sherer a fost considerat cel mai cenzurat artist din Statele Unite ale Americii, datorită unor creaţii controversate care reprezentau nuduri de bărbaţi în ipostaze specific feminine, ca un atac la adresa sexismului artei vestice.
Operele lui Rober Sherer provoacă şi astăzi migrene conservatorilor, conducând la controverse în întreaga lume.

Sursa: Cancan & site-ul oficial al artistului
Imaginea este preluată de pe www.robertsherer.com

* * * * *

Fără doar şi poate, metoda americanului este destul de inedită. Ce alte astfel de soluţii de a lupta împotriva răspândirii HIV aţi mai întâlnit/auzit?
Până unde putem merge cu acest "inedit" având în vedere că oamenii nu mai au timp să asculte toate mesajele cu care sunt bombardaţi? Putem identifica o metodă ideală de a lupta cu HIV prin conştientizarea oamenilor cu privire la periculozitatea acestui virus şi a maladiei care o provoacă: SIDA?
Pe tine ce te-ar determina să faci un test HIV şi/sau să înveţi pe cineva cum să se protejeze contra infectării cu HIV?