GAY PRIDE 2009

An de an la început de vară, capitala şi România sunt provocate la toleranţă, nondiscriminare şi acceptare de către comunitatea LGBT autohtonă. Ceea ce determină acest lucru este renumitul festival al minorităţilor sexuale, GAYFEST, organizat de nu mai puţin cunoscuta Asociaţie Accept. Punctul culminant al acestei manifestaţii mai mult culturale decât sexuale, cum pe nedrept este acuzat festivalul minorităţilor sexuale, îl reprezintă marşul membrilor comunităţii LGBT din România, eveniment ce face deseori deliciul publicului open-mind, provoacă nervi şi mârâieli printre dinţi huliganilor, palpitaţii inimilor slăbite ale babelor, motive de rugăciuni de vindecare şi cruci supradimensionate unei Biserici mai mult ipocrite decât trăitoare, precum şi tiraje ziarelor şi rating televiziunilor.

Reprezentanţi Incognito au mers şi în acest an la faţa locului, iar ceea ce s-a întâmplat acolo, redat mai mult sau mai puţin subiectiv de presa românească, vă facem cunoscut şi vouă prin intermediul imaginilor surprinse la Marşul Diversităţii 2009.

Mai întâi, la sediul ACCEPT ne întâmpină afişe din toată Europa care susţin diversitatea sexuală.

La locul de întâlnire pentru marş, lume colorată cu steaguri, steguleţe rainbow, baloane multicolore, fluiere şi dispozitive de făcut baloane de săpun începe să se adune şi să îşi însuşească din atmosfera Pride-ului gay. Grupuri de LGBT şi susţinători vin însoţiţi de poliţişti dinspre baza Dealului Mitropoliei. Se poate constata o formă de protecţie organizată diferit faţă de ceilalţi ani. De data aceasta reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei sunt, dar abia îi vedem pentru ca nu mai stau lipiţi de noi ca în alţi ani.

Se desfac steagurile in culorile curcubeului, simboluri ale mişcării LGBT, iar toată lumea freamătă şi se înghesuie să facă fotografii sau să dea o mână de ajutor la desfacerea lor.

Marşul GayPride 2009 Bucureşti intră în linie dreaptă, iar coloana de participanţi veseli şi coloraţi ia direcţia Palatului Parlamentului.

Participanţii sunt veseli, muzica se aude bine, se dansează, se fluieră, se agită steaguri, se face cu mâna (cui oare?).



















Vremea este superbă, soarele orbitor, chef de distracţie este.

Lângă Palatul Parlamentului ne tragem un pic sufletul şi le ascultăm mesajele reprezentanţilor ACCEPT şi invitaţilor marşului GAYPRIDE 2009.

Şi în încheiere, poza simbol pentru acest an...

Ne vedem în 2010 (sperăm că pe un traseu mai lung)!

Au mai relatat despre acest eveniment anual:

1. Înainte de marş:

• EUROPA FM - www.europafm.ro
• TABU -interviu Bogdan Istrate- www.tabu.ro
  
• TABU -2- www.tabu.ro
• Stirile ProTv - www.stirileprotv.ro
  
• Mazemania - www.mazemania.ro
• HotNews - www.hotnews.ro
• Adevărul -1- www.adevarul.ro
• Adevărul -2- www.adevarul.ro
• Blogul ROSTIRI
• Antena 3 - www.antena3.ro
• Ziua -1- www.ziua.ro
• Ziua -2- www.ziua.ro
• CanCan - www.cancan.ro
• StiriAzi - www.stiriazi.ro

2. După marş:

• Evenimentul Zilei -1- www.evz.ro
• Evenimentul Zilei -2- www.evz.ro
• Demotix
• www.totalgay.ro
• Metropotam & 100eyes
  
• MondoNews - www.mondonews.ro
  
• GayPride şi MobyPicture
• TABU - www.tabu.ro
  
• Ovidiu Dugulan - http://dugy.eu/parada-gay-2009
• EUROPA FM - www.europafm.ro
• Mediafax - www.mediafax.ro
• ProTV - stirileprotv.ro
• NewsIn - newsin.ro
• Gândul - www.gandul.info
  
• HotNews - www.hotnews.ro
• Adevărul - www.adevarul.ro
• Antena 3 -1- www.antena3.ro
• Antena 3 -2- www.antena3.ro
• Blogul lui Romulus Cristea
• Flickr - www.flickr.com
  
• Click -1- www.click.ro
• Click -2- www.click.ro
• Underhill's blog
  
• E-stiri - www.e-stiri.com
• Televiziunea Română - www.tvr.ro
• Evenimentul Zilei -1- www.evz.ro
• Evenimentul Zilei -2- www.evz.ro
• ROL.ro
• Realitatea -1- www.realitatea.net
• Realitatea -2- www.realitatea.net
• Ziua - www.ziua.ro
• InfoPro - www.infopro.ro
• Blogul IYLI'S
  
• Kzdms
• Nada's blog
• Gramo.ro
• Monsoux
  

Şi ca bonus, câteva imagini de la pregătirile pentru GayFest

Fotografiile sunt proprietatea INCOGNITO.
Orice preluare a lor necesită precizarea sursei.

Cultura gay

Imaginea aparţine artistului AYMERIC GIRAUDEL

Pătruns de curând în spaţiul românesc, conceptul pare să câştige tot mai mult teren, dar fără a se şti prea multe lucruri despre el. Acest lucru nu trebuie să mai mire pe nimeni; am preluat, în foamea noastră postcomunistă de nou şi de modele, tot ce ne putea oferi Occidentul şi spaţiul nord-american, fără să ne mai gândim dacă ne reprezintă, dacă le înţelegem în esenţa lor: Halloween, Valentine’s Day sau diferite genuri muzicale.
Cred, fără pretenţia de a fi sociolog, filosof sau culturolog, că acest concept este la fel de complex şi controversat ca însuşi cel de cultură. Care este definiţia lui, ce cuprinde, care este locul lui în cultura universală, care-i sunt reprezentanţii şi operele lor, care-i este locul în spaţiul cultural românesc – iată o serie de întrebări cărora specialiştii ar trebui să le răspundă.
Există cu adevărat sau este doar un instrument de operare pur teoretică.
Se ştie că factorul cel mai dinamic al oricărui proces cultural este creaţia. În ce măsură creatorul, fie el scriitor, pictor, regizor sau muzician, se încadrează în cultura gay? Prin opţiunea lui sexuală? Prin faptul că opera lui este despre gay? Dar dacă sunt heterosexual şi scriu despre gay? Dacă sunt gay şi scriu despre un eveniment istoric oarecare, eu şi opera mea se încadrează în cultura gay? Poate fi o abordare simplistă, dar e un punct de plecare.
GAYFEST-ul, GALA FILMULUI GAY şi alte asemenea evenimente, se încadrează în acest concept?
Rostul acestor rânduri nu este să lămurească, ci să cheme la reflecţie şi dezbatere despre un subiect despre încă nu se ştiu prea multe lucruri. Mi se pare mai important decât să discutăm despre ce se mai spune în media despre gay. Televiziunea naţională a invitat acum câţiva ani în urmă doi gay la o discuţie pe această temă. Din păcate...
O fi şi presa asta ca naiba, cu hibele şi interesele ei financiare, dar şi noi ne izbim de prea multe ori pe sticlă total nepregătiţi. Când nimic nu ai a spune... Puţină cultură nu strică, fie ea şi... cultură gay!

(O)PRESA(REA)

Recunosc din capul locului: fără presă, fie ea scrisă sau vorbită, n-am mai şti pe ce lume trăim. E un adevăr care cu greu poate fi atacat. Putem ataca, în virtutea libertăţii la opinie, în sensul de a analiza şi critica, anumite lucruri din presă care ne deranjează într-un fel sau altul, nu de amorul artei, ci pentru a găsi explicaţii şi soluţii. Altfel, riscăm să ajungem la construcţii de genul: cred în libertatea presei care îmi pune la îndoială sau îmi încalcă propriile libertăţi.

În spaţiul românesc MASS-MEDIA mai vizibile sunt televiziunile, deşi nu mai puţin influente asupra opiniei publice sunt şi anumite cotidiene de mare tiraj. În confruntarea dintre televiziuni şi comunităţile sexuale din România, părţile beligerante nu au ajuns încă la un armistiţiu şi nici nu sunt semne că asta se va întâmpla prea curând. Vinile sunt împărţite, chiar dacă nu pe din două.

Modul în care se comportă televiziunile nu ne arată altceva decât o radiografie a societăţii în care trăim, o societate bulversată, cu un picior în comunism şi unul în capitalism, care nu s-a debarasat decât în parte de tare mai vechi. Primul lucru imputabil este lipsa totală de deontologie profesională şi de profesionalism, care generează ceea ce vedem zi de zi. E la modă expresia: "Nu-ţi place, nu te uita!". De ce eu ca producător sau moderator să-mi fac complexe de conştiinţă profesională, de ce să-mi bat capul dacă prin emisiunea mea am făcut rău cuiva, când e mai simplu să fac show din orice, chiar şi din drama sau moartea unui om? De ce să nu invit un gay, unul mai slab de îngeri şi să fac din el arşice, ca să se distreze lumea? Calculul e simplu: dacă invit pe unul de la ACCEPT sau pe vreo personalitate, ăştia discută prea serios şi în cunoştinţă de cauză, deşi dacă stau bine şi mă gândesc, pot face mişto chiar şi de ei. Pe cine am azi? Nişte gay şi nişte lesbiene. Dacă găseam şi un transsexual!... Îmi întreb echipa: "Băi, cine-i urăşte pe ăştia!" Păi, Biserica, Noua Dreaptă şi nea Gigi. "Să vină!" urlu eu la ei. Am în studio nişte fraieri pe care i-am plătit să bată din palme, întărât părţile adverse, induc repede pe cel de acasă în starea pe care-o vreau eu şi show-ul e gata! Mă doare-n cot de invitaţi, mi se fâlfâie de cei asemeni lor; ura şi la gară! Important e să nu-mi pierd leafa grasă de la mogul, că tre’ să plec la vară în Maldive şi, mai ales, să fiu vedetă, să-mi apară poza pe toate gardurile, să mă aplaude şi să-mi facă loc lumea pe stradă. Dăi dracului de poponari, Eu-l meu contează, orgoliul meu, cardul meu, imaginea mea!...

Imaginea este proprietatea Amnesty International

Există vreun naiv care crede că se lucrează altfel? Nu încercaţi să le urmaţi sfatul cu mutatul canalului, în caz că nu vă place ceea ce fac. O să vedeţi aceleaşi lucruri pe toate posturile româneşti, acelaşi circ şi aceiaşi circari! Nu contează ce sunteţi: poponari, handicapaţi, ţărani, oameni de ştiinţă, politicieni, copii, vârstnici, analfabeţi sau licenţiaţi, bolnavi sau sănătoşi. Ei vor şti întotdeauna cum să vă transforme în clovni. Ce nu ştiţi este că în alte părţi cu adevărat civilizate ar lua ani buni de puşcărie sau, în cel mai fericit caz, ar sta acasă şi nu s-ar mai vedea decât în oglinda din baie după ce ar vomita toată prostia din ei. Adevăraţii profesionişti ai televiziunilor n-o să-i vedeţi: ori nu-i angajează nimeni, ori au emisiuni numai noaptea, ori sunt la munca de jos din simplu motiv că chiar nu vor să-şi bată joc de dvs. (vezi "Profesioniştii", că tot veni vorba!).
Spuneam că vinile sunt împărţite. Să nu ne mai legăm de apariţii regretabile d-alde Tarki & Co., care strică în jumătate de oră tot ce alţii au clădit în ani. Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Poate suntem vinovaţi pentru că nu suntem prea vocali, nici prea uniţi într-un demers comun. Poate că "activiştii" LGBT, cum le spune Florentina Ionescu, sunt prea puţini, oricât de serioşi şi de bine intenţionaţi ar fi ei. Stăm acasă în dosul perdelei, nu vrem să ştie nimeni că suntem într-un fel, dar le cerem totul celor care au avut curajul să iasă în faţă. Laşitate? Ipocrizie?
Poate că GAYFEST-urile ar trebui să ne aibă în coloana lui pe fiecare dintre noi, dimpreună cu prietenii care ne-au acceptat aşa cum suntem. Poate ar trebui regândită, măcar pentru o vreme, ideea de paradă, de carnaval cu pene colorate. Sunt un romantic incurabil, dar pot renunţa pentru un timp la poezie, dacă vreau să am mai târziu liniştea pentru a mă bucura de poezie. O coloană de sute de oameni veseli, dar demni, intră altfel în conştiinţa publică decât o înşiruire de exhibiţionişti cu măşti şi rochii de carnaval. Încă nu e vremea carelor alegorice! Asta e frumos şi e plăcut atunci când ţi-ai cucerit cele mai importante drepturi şi explodezi de fericire! Dacă vom oferi în continuare neseriozitate, vedetism ieftin, promiscuitate şi măşti colorate, vom rămâne pe mai departe "delicatesa" de pe masa presei LIBERE din România şi vom simţi pe propria piele cu ce se mănâncă asta.
Ar contrabalansa atitudinea presei şi a unei părţi din opinia publică existenţa unui post de televiziune sau a unor publicaţii exclusiv ale comunităţii LGBT?
E nevoie de evenimente majore, permanentizate, care să intre în memoria publică prin amploarea şi calitatea lor? Rămânem doar la GAYFEST, Festival de filme LGBT, Premii Gay pe care nu şi le ridică nimeni, la seminarii, conferinţe şi împărţire de prezervative?
Mai este nevoie de instituţia coordonatorilor zonali, care ori nu sunt, ori nu-i găseşti când ai nevoie, ori discută cu tine numai dacă arăţi precum ei?
Mai este nevoie de cineva care să ne reprezinte sau rămâne să se descurce fiecare după cum îl taie capul?

Mihai Millu Trandafir

Oscar... cenzurat

"Milk", un film despre viaţa primului activist gay care a obţinut o funcţie de conducere în administraţia americană, deşi a obţinut opt nominalizări la premiile Oscar în acest an, a primit din partea CNC rating 18, fiind interzis minorilor.

Citiţi mai mult apăsând pe titlu.

Televiziune, coming-out şi triunghiuri roz

O zi ca oricare alta. Un post TV, lider de piaţă la zi al subculturii şi kitsch-ului transmite un show cu... multe păcate. Nu că aş fi înnebunit după programele de divertisment ale postului respectiv, manelizate şi OTeVizate până peste limita oricărui bun simţ şi gust estetic, justificate simplist: „Asta vrea poporul!”

Nimic nou în platou. Acelaşi prezentator... păcătos de fiecare seară, căruia cu siguranţă nu-i prea place ce face, dar trebuie să mănânce şi el o pâine, să împace şi mogulul şi producătorul. Dă-le-n mă-sa de deontologie profesională, de profesionalism şi de multe altele, raitingul contează! Acelaşi pseudo-ziarist la apelul bocancilor care se lăfăie şi se scălâmbăie pe canapele din platou ca un bufon ieftin, care se crede un fel de guru al opiniei publice sau un fel de depozitar al adevărurilor supreme ale acestei lumi, aplaudat cu un pupincurism debordant şi contracost, la scenă deschisă, de câteva „tanti Ana”. Lista ar continua, dar nu cred că toate aceste nume ar avea vreo importanţă în economia culturală a cuiva. Şi să nu uităm... invitaţii, aceiaşi invitaţi lipsiţi de percepţia penibilului, care în naivitatea lor cred că apariţia într-o astfel de emisiune le aduce notorietate, le albeşte gratis rufele murdare de acasă şi le asigură stima opiniei publice.
Tema emisiunii: adoptarea legii privind căsătoria între persoanele de acelaşi sex şi adopţia copiilor de către cuplurile gay. Este cel puţin ciudată prezenţa unei asemenea teme într-o emisiune de divertisment bazată pe... băşcălie. Să râdem de ce şi de cine?
Evident, au invitat un gay. Când nu ai nimic a spune, vorba poetului, mai bine stai acasă. Cred în dreptul oricărui om la libera exprimare, dar cred în aceeaşi măsură şi în obligaţia sa la responsabilitate. E bine de băgat la cap de către orice gay care pohteşte să se dea în stambă pe la televiziuni şi se erijează în reprezentantul unei comunităţi, că lipsa de demnitate şi de argumente poate aduce prejudicii imense celor ca el rămaşi în afara platoului, care nici măcar nu te-au mandatat să le aperi interesele. Naomi a simţit-o pe propria-i piele şi bine că măcar în ceasul de pe urmă a realizat acest lucru şi a luat atitudine. Remember Buhuceanu: asumare, demnitate, seriozitate, calm, profesionalism! Rara avis! Bine măcar că tipul(a) din studiou a scăpat teafăr; nu i-a lipsit mult bufonului, vizibil iritat de tot ce pute a gay, dar şi de prostia invitatului, să-l catadicsească cu vreo două perechi de palme.
Păcat de argumentele celor două doamne, dar nu şi de ele. Să nu-şi fi dat seama că vor participa la un circ, la un mare mişto de mare raiting?! Aş vrea să le ştiu discutând cu oameni inteligenţi, fie ei pro sau contra, dar care ştiu cu ce se mănâncă problematica gay, aş vrea să le văd zbătându-se pe baricadele comitetelor şi comisiilor din parlament, că tot veni vorba de legi sau pachete de legi. În toată hărmălaia din platou, n-au făcut decât să vorbească la pereţi. Bine măcar că la intrarea în platou li s-au dat aceleaşi onoruri pe care le-au primit specimene precum Alina Plugaru, Nikita şi Sexy B. Tot e ceva!
Din partea „opoziţiei” (cum se putea altfel) a fost invitat un domn de la „Noua Dreaptă”, avocat de profesie. Circul nu a fost însă complet întrucât a lipsit „Noua Generaţie” şi vreo doi preoţi de la Biserica Ortodoxă Română, care să ne spună cât detestă ei homosexualitatea, desenând efeminat cercuri cu palmele prin aer. Domnul în cauză, dincolo de înverşunarea şi ura cu care şi-a susţinut pledoaria antigay, a mai înşirat nişte poveşti despre camioanele cu gay aduşi în România din Occident (de către cine?), despre abuzurile sexuale de prin casele de copii, despre valorile morale şi patriotice ale legionarismului, despre „actele de vitejie” ale „Noii Drepte” & Co. de la GAYFEST-urile de mai an vară... Alo!!! Domnule avocat, parcă era vorba de o lege pentru „anormalii” care vor să trăiască normal, nu de istoria legionarismului!... Nu ştiu de ce, dar toată ura şi încrâncenarea din vorbele sale, toată gestica şi atitudinea sa, m-au înfricoşat, m-au dus cu gândul la arestări, la anchete, la trieri, la triunghiurile roz ale gay-lor din lagărele naziste şi mi-au torturat somnul până dimineaţă, făcându-mă să mă gândesc serios la fel de fel de lucruri...
M-am gândit la un gay oarecare angrenat într-un proces care să implice şi orientarea lui sexuală, un gay care n-ar avea bani să-şi plătească un avocat şi l-ar primi ca avocat din oficiu pe domnul de mai sus.
Sau că el ar fi judecătorul...
M-am gândit că undeva, mai aproape de mine sau la celălalt capăt al ţării, chiar nu are importanţă unde, un tânăr este îndrăgostit de un altul, vor să-şi construiască un viitor împreună şi-şi asumă la modul cel mai responsabil acest lucru. Cu inima cât un purice, după luni de frământări şi ezitări, acel tânăr se hotărăşte, în sfârşit, să-şi facă coming-out-ul în faţa părinţilor săi, a prietenilor, a colegilor de serviciu. E dificil, reuşita este incertă, dar dacă are nefericirea ca toţi cei faţă de care vrea să-şi lămurească propria alegere în viaţă să se fi uitat şi la astfel de emisiuni, repetate obsesiv, atunci eşecul este total. Îţi poate strica nu doar ziua, ci chiar viaţa şi... nu e decât un „şhou păcătos” aparent amuzant, dar plin de... păcate, unde moderatorul se face că moderează, unde bufostoianul nu mai conteneneşte cu împărţirea între „gay şi normali”, unde un gay a venit doar ca să apară la televizor şi unde un tânăr avocat mai are puţin şi strigă în gura mare: „Heil Hitler! Trăiască Zelea Codreanu!”.
Ca să-l parafrazez pe Mircea Badea, aş spune că trăim între triunghiuri roz şi coming-out-uri eşuate şi asta ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne ocupe cât de cât timpul.

Mihai Millu Trandafir

(opinia autorului nu reprezintă neaparat poziţia Asociaţiei Incognito România)

Premiile Gay 2008

Tradiţionalul eveniment organizat anual de Asociaţia Be An Angel Romania din Cluj-Napoca, care îşi propune să premieze personalităţi ale vieţii publice româneşti ce s-au implicat sau au sprijinit comunitatea LGBT românească, se va desfăşura în acest an între 13-19 octombrie, la Cluj-Napoca în cadrul celei de-a 5-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film "Serile Filmului Gay".

"Aceiaşi oameni. Aceleaşi idealuri. Doar în aparenţă diferiţi!" este motto-ul ediţiei aniversare a evenimentului, iar printre categoriile la care doritorii îşi pot oferi votul se numără: Cea mai obiectivă emisiune TV (cu o tematică LGBT); Premiul pentru activism LGBT; Premiul pentru promovarea culturii LGBT; Cel mai bun mijloc de informare al comunităţii; Organizaţia anului 2008 şi altele.

Ediţia din acest an aduce o nominalizare şi pentru Asociaţia INCOGNITO România. Mulţumim aşadar celor care ne-au propus şi mai ales celor care ne-au votat şi ne votează. Acest vot de încredere ne obligă să oferim membrilor comunităţii LGBT buzoiene sprijinul în eliminarea discriminării la care sunt supuşi şi care îi determină să rămână ascunşi.

Cele mai semnificative propuneri pentru votul de anul acesta au început să fie votate cu 1 octombrie, iar durata de exercitare a votului va dura 30 de zile.

Urăm succes tuturor şi evenimentului "La mulţi ani de existenţă!"

AICI puteţi vota.

Ultimul tren între Iad şi Paradis (fragment)

Mihai Millu Trandafir

Mai înainte de a cânta cocoşul,
de trei ori te vei lepăda de Mine.
Şi ieşind afară, a plâns cu amar.”
(Matei 26,75)

"... Cuvintele asistentei reveniră în mintea lui ca un ecou repetat până la obsesie: "Sunteţi seropozitiv!... Sunteţi seropozitiv!... Sunteţi..." Simplele temeri ale omului obişnuit şi liniştit ce fusese până mai adineaori, trecură nefiresc de repede de la frică la spaimă, o spaimă fragmentată până la amănunt în alte mii de spaime ce se derulau de-a valma, cu o viteză ameţitoare, în mintea lui.
Spaima de a fi descoperit...
Spaima de nu fi umilit...
Spaima de a nu-ţi pierde prietenii...
Spaima de a nu-ţi pierde locul de muncă...
Spaima de a ţi se refuza Raiul...
Spaima singurătăţii...
Spaima de a ţi se refuza iubirea...
Spaima de a muri încet şi sigur...
Spaima nevindecării...
Spaima alungării la marginea lumii, în nelume...
Spaima de a fi considerat mort înainte de a muri...
Spaima că se va descoperi medicamentul ce vindecă la o zi după ce ai murit...
Spaima prăbuşirii în gol...
Spaima minciunii...
Spaima unei noi realităţi, alta decît cea în care ai trăit...
Spaima lacrimilor, a nevoii de a plânge şi a inutilităţii ei...
Spaima disperării, a neputinţei...
Spaima silei de tine, de toţi şi de toate...
Spaima arătării cu degetul, a stigmatizării...
Spaima de a deveni o cifră, un element statistic: "În România, numărul celor infectaţi HIV s-a ridicat la..."
Spaima trupului ce nu va mai fi atins...
Spaima unei poveri prea mari pentru tine, care te va doborî în cele din urmă...
Spaima că n-ai să poţi învinge gândul răutăţii, al geloziei, al răzbunării, al crimei...
Spaima aripilor frânte, a îngenuncherii, a târâtului...
Spaima îngerului care aduce vestea...
Spaima unui Dumnezeu neîndurător, uneori şovăielnic, căruia sfinţii, îngerii şi chiar unii muritori îi spun vrute şi nevrute despre tine, lucruri care întotdeauna se bat cap în cap...
Spaima clipei în care n-ai să te mai poţi hrăni: din silă, din neputinţă, din nefoame...
Spaima de vârcolacii care rod lacomi şi nesăţioşi discul Lunii...
Spaima de rece, de adânc, de închis, de pământ greu care apasă şi în care se înfinge trufaş şi samavolnic crucea nepăsării...
Spaima apusului înghiţind pe de-a-ntregul răsăritul...
Spaima delirului...
Spaima de a nu putea da timpul înapoi...
Spaima strigătului în pustiu...
Spaima vieţii fără de viaţă şi a morţii fără de moarte...
Spaima durerii, a cărnii sfâşiate, a sângelui ce nu vrea să te mai hrănească...
Spaima trupului ce nu-ţi mai ascultă mintea, care se înstrăinează de tine...
Spaima întrebării la care nu vei primi niciodată răspuns: De ce eu?
Spaima paşilor care nu vor mai atinge pământul...
Spaima că iubitul va pleca într-o seară şi vei rămâne cu promisiunea deşartă a revenirii...
Spaima timpului, a ireversibilităţii, a curgerii într-un singur sens...
Spaima nopţii cu gust şi miros de întuneric...
Spaima visului, a coşmarului...
Spaima trezirii şi a netrezirii...
Spaima acelor de seringă înfipte în tine ca nişte limbi de ceasornic ce-ţi numără ultimele clipe de viaţă...
Spaima ochilor cuprinşi de întuneric, a albastrului devenit cenuşiu...
Spaima leziunilor ce cresc în progresie aritmetică, desenând grăbite, pe trupul din ce în ce mai firav, moartea...
Spaima palmelor cărora li se refuză atingerea...
Spaima palmei goale ce ar vrea să se stingă între palmele celui iubit...
Spaime...
Spaime mici, aproape fireşti...
Spaime mari...
Spaime care te înspăimântă, care te cutremură, care te înnebunesc...
Spaime care te devorează, una câte una, mai multe la un loc, toate deodată, până la condiţia de amintire...
Alte o mie de spaime...
Alte infinit de multe spaime pe lângă care boala devine o banalitate...
Spaime ascunse cu grijă de ochii celorlalţi şi de tine însuţi sub haina speranţei-naive, a speranţei-amăgire, a speranţei-ideal, a speranţei-obsesie...
Spaima vieţii şi a morţii...
Spaime..."

Gay-lor infectaţi cu HIV, consideraţi anormali
doar de anormalitatea din noi, pe care-i iubim
şi-i abandonăm apoi ca pe nişte obiecte ce nu
ne mai sunt de folos pentru că ne împovărează
idealurile de fericire personală, pe care-i ucidem
înainte ca ei să moară cu nepăsarea, nesimţirea,
prostia şi intoleranţa din noi...

Atelier ACCEPT

Asociaţia ACCEPT organizează între 26-28 septembrie 2008 un atelier pe tema "Introducere în problematica LGBT*", adresat specialiştilor şi studenţilor din domeniile medico-psiho-social şi îşi propune să-i familiarizeze cu situaţii pe care le pot întâlni în practica profesională în lucrul cu persoane LGBT.

Informaţii suplimentare despre atelier şi despre modalitatea de înscriere sunt disponibile în documentele ataşate pe site-ul ACCEPT. Termenul limita pentru înscrieri la acest atelier este 15 septembrie 2008, iar locaţia sa a fost stabilită la Sinaia. Organizatorul acoperă toate cheltuielile.

*lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender

Când ai fost şantajat/ă ultima dată?

Şantajul* reprezintă o luptă în care poţi fi învins cu propriile arme, şi nu este vorba despre informaţiile pe care le deţine, de cele mai multe ori, cel care recurge la şantaj, ci chiar de emoţiile tale.

Unii indivizi recurg la practica şantajului (fr. chantage) fără scrupule fie dintr-un complex de inferioritate (se simt inferiori, iar prin acest mod îşi manifestă o falsă putere asupra celor şantajaţi), fie dintr-o dorinţă neostoită de a manipula prin orice mijloace (fapt ce denotă un caracter slab, nesigur, perfid), fie pur şi simplu pentru că nu au depăşit una din fazele primare ale dezvoltării propriei personalităţi, când îşi şantajau mămica pentru a obţine ceva, plângând puternic.

Prin şantaj se înţelege fapta care lezează sau este posibil să lezeze dreptul persoanei şantajate de a-şi manifesta voinţa şi de a dispune de aptitudinile sale. Şantajul, în vorbirea curentă, este o modalitate imorală de obţinere în mod injust de la o persoană, prin constrângerea ei, a unui folos pentru cel care şantajează, ori pentru altă persoană.
Constrângerea reprezintă acţiunea prin care o persoană este silită să facă ori să nu facă ceva contrar voinţei sale. În absenţa constrângerii nu se poate vorbi, legal, de şantaj.
De cele mai multe ori, şantajul aduce cu sine ameninţări care anunţă fapte reprobabile, cel puţin în concepţia celui care recurge la şantaj.
Ameninţarea reprezintă o înştiinţare cu producerea unui rău, care constă fie din săvârşirea unei infracţiuni, fie din producerea unei pagube în mod nemijlocit asupra persoanei căreia i se adresează ameninţarea, ori asupra partenerului, ori rudelor apropiate acesteia. Ameninţarea poate fi adresată direct (prin atitudini, gesturi), ori indirect (în scris, prin cuvinte), explicit sau implicit.

Articolul 211 Cod penal precizează:
,,(1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani".

Prin incriminarea şantajului, legea penală reacţionează astfel împotriva faptelor susceptibile de a îngrădi libertatea persoanei şantajate de a lua hotărâri şi de a dispune fără constrângere de voinţa sa, de acţiunile sale, de bunurile ce formează patrimoniul său.
Delictul de şantaj nu are, în principiu, obiect material, deoarece libertatea psihică/morală reprezintă o valoare în sine. Nu trebuie confundat obiectul material al infracţiunii cu profitul
(folosul) realizat prin săvârşirea şantajului; folosul realizat prin comiterea delictului reprezintă o consecinţă, iar nu un aspect al acţiunii de şantaj. Şantajul, ca delict, poate fi săvârşit atât de o persoană fizică cât şi de o persoană juridică. În condiţiile în care acţiunea de şantaj se exercită asupra mai multor persoane, există tot atâtea delicte câte victime ale infracţiunii au fost. Este irelevant pentru realizarea infracţiunii dacă victima a cedat sau nu violenţei sau ameninţării; în acest context, infracţiunea se ia în considerare în funcţie de pericol şi nu de rezultat.

La sfârşitul lunii iunie s-a încheiat pe blog-ul INCOGNITO un nou sondaj care şi-a propus să sondeze atitudinea voastră privind acest subiect: ŞANTAJUL. Fiecare dintre cei 36 vizitatori doritor să răspundă la întrebarea: Cum reacţionezi la şantaj? a avut posibilitatea de a alege mai multe răspunsuri, iar rezultatele pot fi constatate în cele ce urmează.

• 63% dintre respondenţi (23 persoane) au răspuns că merg la poliţie;
• 33% au declarat că se plâng la prieteni (12 persoane);
• 16% (6 persoane) sunt de părere că vor merge la un ONG;
• 13% în egală măsură fie neagă totul, fie se răzbună violent (câte 5 persoane);
• 11% ar angaja un avocat (4 persoane);
• 5% nu ar reacţiona, iar alţi 5% ar şantaja şi ei, la rândul lor;
• numai câte o singură persoană (2%) ar da ceea ce i s-a cerut, sau, în cel mai pesimist scenariu, s-ar sinucide.

Totuşi, ce poţi face dacă eşti victima unui şantaj?

• 1. Prinde schema şantajului! E simplă: „Dacă nu faci... (ceva, cum vreau eu), atunci vei păţi asta... (altceva, ce nu vrei tu)!”. Este doar o strategie prin care să te facă să te simţi vinovat şi slab.
• 2. Gândeşte-te dacă merită. În mod obiectiv, ai de pierdut în ambele variante (a. accepţi şantajul, depăşeşti momentul, dar şantajul revine; b. ignori şantajul, se declanşează consecinţele nedorite de tine), dar pierzi mult mai mult dacă participi la propria şantajare.
• 3. Dacă ţi se permite, expune-i celui care şantajează argumentele clar şi logic. Scapă de încărcătura psihică/emoţională negativă. Refuză-l!
• 4. Ţine-o pe-a ta! Dacă ai încredere în tine şi eşti senin, vei fi pur şi simplu imbatabil!
• 5. Cea mai bună apărare este atacul. Apelează la organisme juridice care te pot ajuta. Uneori chiar şi prietenii pot face minuni.
  

E important să conştientizezi că fără consimţământul tău, individul care te şantajează nu are nicio putere. Dacă ai o atitudine fermă, şantajistul nu va reuşi să te facă să te simţi vinovat de ceea ce se poate întâmpla. La urma urmei, întotdeauna există ceva mult mai rău decât atât. Trebuie să te gândeşti tot timpul că oamenii te vor trata întotdeauna aşa cum tu vei permite TU să fii tratat/ă.

*nu este vorba despre şantajul emoţional, ci de cel care constituie delict/infracţiune.

Dopo festival

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.