sâmbătă, noiembrie 17, 2007

"The opposite of love is not hate. The opposite of love is no love."

"Opusul dragostei nu este ura.
Opusul dragostei nu este dragoste."

De ce nu are femeia-soţie curajul să se opună unui soţ agresor, care o jigneşte, o alungă de acasă şi, mai grav, o bate sau o violează. Este sexul pe care soţul îl pretinde soţiei sale oricând el doreşte, fără să ţină seama şi de sentimentele femeii, un abuz sexual?
De ce fetele nu se opun abuzurilor celorlalţi membri ai familiei, mai ales taţilor, fraţilor sau altor rude de sex bărbătesc?
Cine este stăpânul femeii în casă?

Câte femei au de suferit de pe urma abuzurilor de orice fel (jigniri, ironii, izolare, interziceri, bătaie, viol, perversiuni sexuale ş.a.) în societatea românească?
Ce atitudini adoptăm faţă de aceast fenomen?

2 comentarii:

Anonim spunea...

titlul acestui subiect imi aduce aminte de alta fraza:

"Te iubesc, dar nu
sunt îndrăgostit de tine."

Anonim spunea...

Se intampla un lucru ca si cum ar aparea dintr-o miscare a unei baghete de zina, care in joaca creaza FAMILIA.
Tinerii intra intr-un stadiu al vietii foarte nou si total nepregatiti. Nu stiu cine pe cine conduce si daca trebuie sa conduca cineva in viata de FAMILIE.
Atunci in mod "natural" dintr-un model de acum defectuos ,al familiei din care provenim fiecare, conduce barbatul ( si asta din cauza ca femeia se da la oparte din start ).
Femeia este si ramane abuzata atat timp cat ea este cea care se supune regulilor afective ale cuplului, si se jertfeste in contextul real al situatiei.
Faptul ca femeia este sub "comanda " barbatului , face parte dintr-un plan la care ea tacit , si-a dat consintamantul, si uita , ca ea poate face reguli, egale si in deplina legalitate cu conditia Familiei.
Femeia nu trebuie sa permita ca astfel de abuzuri , asupra ei , sa se intample...