vineri, aprilie 25, 2008

Urma unui pumn nu se spală

Loviturile psihice sunt mai adânci decât cele fizice, pentru că trauma de a fi din nou agresată se va reactualiza mereu la nivelul femeii victimă. Soţia, fiica, sora sau mama agresată poţi fi chiar tu, femeia care citeşti aceste rânduri, poate fi femeia cea mai apropiată din viaţa ta domnule, poate fi orice femeie indiferent de vârstă, poziţie în societate, etnie/naţionalitate, religie sau limba vorbită.

Nu uita:

Ziua de luptă împotriva violenţei asupra femeii este în fiecare zi.



Cum respecţi tu femeia din viaţa ta, fie ea mamă, soră, soţie, prietenă/parteneră consensuală, fiică?
De ce femeia agresată nu ia atitudine împotriva agresorului ei? Sunt relaţiile familiale un impediment al diminuării/eradicării acestui fenomen?

2 comentarii:

Anonim spunea...

in generaal nu se ia atitudine deoarece agresorul lucreaza si la pshicul acesteia sugerandui ca fara el ea este un nimeni si ca plecand de langa el va muri de foame.
niciuna dintre femeile agresate care nu iau atitude nu isi cunosc drepturile si nu cred ca ar fi capabile sa se descurce fara cel care nu le mai este sot ci aparat de tortura
mai sunt si copiii motivul invocat mereu de aceste femei, care cred ca este mai bine pentru odraslele lor sa traiasca intr-o familie dezbinata dar unde ambii parinti traiesc sub acelasi acoperis, nedandu-si poate seama ca cel mai bine pentru copii este ca ea,mama, sa-i duca cat mai departe de mediul ostil in care traiesc

Anonim spunea...

Agresor...cel care se teme de agresat! Teama de justificare il face sa apeleze la forta!
Forta...starea care actioneaza asupra celui care trebuie sa primeasca de fapt scuze!
Nu faceti asta nici acasa si nici macar intr-unul din momentele vietii voastre!