GAY ŞI ANTIGAY

Moarte homosexualilor! scriu multe mâini anonime pe internet. Mesajul doare, iar faptul că nu există semnatari demonstrează un mod necinstit de a nu-ţi asuma responsabilitatea propriilor opinii. Nimic nou, nimic deosebit. Auzim zilnic asemenea lucruri în preajma noastră: să moară ungurii şi ţiganii, sau să moară românii, să moară bogaţii, protestanţii, catolicii, arabii etc, într-un cuvînt: cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Raţiuni personale sau de grup, încă tributare încăpăţînării şi îndărătniciei pe care nu vrem să le schimbăm...

Autorii mesajului or fi membri din ,,Noua Dreaptă”; ei sunt mai vocali, mai radicali şi mai mediatizaţi. La fel de bine ar putea fi mesajul unor tineri cu probleme psihice sau al altora care repetă mecanic ceea ce li se spune zi de zi - la şcoală, la biserică, la serviciu, pe strada – nu neapărat din convingere, ci poate doar ca să placă: dirigintelui, colegilor, preotului, vecinilor, rudelor, prietenilor. Poate sunt doar mesaje teribiliste... Dar de ce n-ar fi scris aşa ceva chiar un gay?! Unul al cărui iubit l-a părăsit într-o seară, după o relaţie de trei ani şi nu mai ştiu câte infidelităţi, al cărui suflet urlă ca disperatul: „Să moară toţi gay-ii, să nu mai văd gay în viaţa mea! Îi urăsc!”. Câţi gay nu şantajează alţi gay? Câţi gay seropozitivi nu sunt abandonaţi tocmai de cei ce până ieri le jurau iubire eternă? Şi paleta e mult mai largă... De ce n-ar fi chiar un homosexual?

În goana nebună după relaţii de-o noapte, la un pas de prostituţie, după procopsiri facile fără muncă, după lux şi trândăvie, cu greu ai crede că gay-ii din România, în marea lor majoritate, doresc să facă din fidelitate şi statornicie punctele lor forte. Şi atâta vreme cât nu-şi vor dori asta, nu vor avea linişte în societate, nu vor fi stimaţi şi respectaţi şi nu vor reprezenta modele de normalitate. Vor trăi la fel de ascunşi de ochii lumii şi-şi vor consuma iubirile lor trecătoare ca fluturii de noapte ce mor în zori. Toate comitetele şi comisiile, toate paradele şi Gayfest-urile şi toate demersurile oficiale, nu vor rezolva mare lucru. Gay-ii, ei ce fac pentru ei? Sex de ocazie şi-şi pierd nopţile pe Net, adulmecând următoarea pradă, ca la o doua să se lamenteze că sunt discriminaţi, că societatea nu-i vrea, că legislaţia e prea strâmtă pentru „iubirile” lor atât de mari, că sunt singuri.

Se vrea legalizarea căsătoriei între homosexuali în România? Votez „Pentru!” cu ambele mâini! Dar pentru cine? Pentru câteva cupluri adevărate de gay la 20.000.000 de oameni, care au rezistat oricăror legi strâmbe şi şi-au văzut, aşa cum au putut, uneori cu sacrificii de neimaginat, de iubirea şi fericirea lor. De unde atâta fidelitate şi spirit de familie într-o ţară cuprinsă de febra turismului sexual şi a sexului ca mijloc de parvenire? Există oare o dorinţă generală în rândul gay-lor pentru cuplul de durată? Realitatea n-o arată şi excepţiile rămân doar excepţii, care, din păcate, pe lângă problemele lor trebuie să suporte şi imaginea proastă făcută de ceilalţi gay. Ţi se face greaţă când indivizi dubioşi te acostează noaptea prin toalete şi parcuri mărginaşe, cu gesturi de prostituate ieftine. Ţi se face silă de toate pozele de pe site-urile gay, cu tipi dezbrăcaţi, expunându-şi ostentativ muşchii şi penisurile ca la taraba cu verdeţuri. Te îngrozeşti de indivizi care se prezintă cu nonşalanţă: ,, Sunt X. Am 31 de ani. Abia am venit din Italia. Am lucrat acolo ca... activ!”. Numai un naiv poate crede că a te stabili într-o relaţie, a sta cu cineva, a iubi pe cineva 24 din 24 de ore, a înnebuni de dorul cuiva, a construi ceva împreună este valabil şi pentru gay-ul român.

Întrebare aproape statistică: câte cupluri gay sunt în oraşul tău sau în cel mai apropiat oraş, cu să zicem 100.000 de locuitori. Niciunul. Dar gay sunt? Numărătoarea poate trece de treizeci şi nu pare a se termina, oricum sunt suficienţi cei treizeci pentru analiza propusă.

E adevărat, lucrurile noi provoacă întotdeauna iritare, tensiune, adversităţi, până ce intră în firesc. Intrarea în firesc e însă un proces lung. Societatea românească e plină de prejudecăţi, e încă înverşunată împotriva gay-lor, în mare măsură pe bună dreptate. Asta vede, asta judecă! Intraţi în normalitate, dragi gay, şi societatea vă va accepta în cele din urmă, oricare-ar fi preţul. Formaţi cupluri statornice şi solide, bazate pe iubire şi respect, gândiţi-vă că aţi putea educa şi creşte copii, asumaţi-vă responsabilităţi faţă de voi înşivă şi faţă de ceilalţi, implicaţi-vă în social, încercaţi să trăiţi normal ca orice cuplu heterosexual, fiţi familişti convinşi şi nu se poate ca în cele din urmă cei din jur să nu vă accepte. Ce ar putea să mai aibă împotrivă parlamentul unui stat democratic european împotriva legalizării parteneriatului sau căsătoriei voastre în faţa unui fapt de viaţă atât de evident? Abia atunci cererile vor fi înfreptăţite, altfel toate demonstraţiile şi defilările voastre nu vor face decât să aţâţe spiritele împotriva voastră, oricât de paşnice şi bine intenţionate ar fi. Rezolvarea doleanţelor voastre trebuie să vină de la voi, de la fiecare în parte. O comunitate care încă nu şi-a rezolvat problemele la nivel individual este doar o cifră statistică bună de raportat la sfârşit de an. Oferiţi modele şi apoi cereţi lucruri care să le ajute să funcţioneze. Nu va fi uşor, dar cu siguranţă vor mai puţine voci care să strige: „Moarte homosexualilor!” Pe când o mare demonstraţie a cuplurilor gay din România pentru drepturile lor. Libertatea individuală nu e de ajuns dacă nu e conectată la cea colectivă.

Mihai Millu Trandafir

(opinia autorului nu reprezintă neaparat poziţia Asociaţiei Incognito România)