"O parte din inima mea a încetat să mai bată, o parte din visele mele s-au spulberat, mă simt golit şi nu văd decât NEGRU. Este negrul hainelor celor din jurul meu, negrul acestei zile de toamnă, negrul plânsului celorlalţi prieteni, negrul mormântului, negrul pământului proaspăt săpat ce, în curând, va acoperi pe veci ochii celui mai bun prieten al meu. Azi mi-a murit cel mai bun prieten!"
Nu doresc să citesc în sufletul niciunui om acest fragment şi de aceea vă invit pe toţi să ne gândim cum am putea face ca prietenii noştri, membrii familiei noastre, cunoştinţele noastre, toţi cei la care ţinem să nu se infecteze niciodată cu HIV, pentru a se ajunge la acest fragment.
Cum ar fi dacă ai afla că cel mai bun prieten al tău este infectat HIV? S-ar schimba viaţa ta?
Cum ar fi dacă ai afla că cel mai bun prieten al tău este infectat HIV? S-ar schimba viaţa ta?
9 comentarii:
Din pacat multi dintre cei care au contactat virusul pe cale sexuala au stiu de la bun inceput ce risca... Iar daca totusi au facut acel pas, in Romania putini le mai intind mana(chiar si atunci cand se saluta), multi dintre cei care o intind o fac tremurand si oarecum crispati. Aceasta crispare apare atunci cand iti este teama. Oamenilor le este teama de ceea ce nu stiu. Deci nu te poti considera superior celor HIV pozitivi, tocmai pt faptul ca nici tu, in caz de iti este teama, nu stii, asa cum poate nu au stiut unele persoane cu HIV, cum se contacteaza acest virus. Sa nu ne fie teama, dar nici mila. Tocmai am aflat ca unul dintre amicii cu care mai ies a iesit pozitiv la test :((. Imi pare f f f rau! As vrea sa il ajut cumva dar se pare ca nu are nevoie de ajutorul meu. He's just like we are. Doar ca ia medicamente zilnic (ceea ce fac si eu dar numai pt o luna pt o infectie la picior :D, si nu ma deranjeaza). Scuze ca e comentariul prea lung.... nu aveam cu cine sa vorbesc :(.
P.S.
Iar in zilele noastre sansele ca sa te loveasca o masina(sau un autobus ca in acel filumlez cu jesus-I will survive)sunt mult mai mari decat sa mori din cauza SIDA ;).
Nu cunosc statutul de seropozitivitate al prietenilor mei, insa daca vreunul dintre ei ar avea HIV, ar conta. As minti daca as zice ca nu este asa, ca a avea HIV echivaleaza cu a avea oricare alta problema medicala. Stiu cat de nenorocit este acest virus, cum poate distruge un om dar mai stiu ca in mare parte distrugerea de care vorbesc este o consecinta a faptului ca oamenii condamna pe cel infectat cu HIV, il arata cu degetul, ii aplica stigmatul si il discrimineaza. Daca ar fi dupa unele persoane pe care le cunosc, persoanele cu HIV ar trebui sa poarte placute speciale pe care sa scrie INFECTAT HIV.
Chiar daca niciun prieten nu mi-a murit din motive induse de infectarea cu HIV, am cunoscut oameni care au murit din aceasta cauza, iar tristetea a venit din faptul ca erau doar niste adolescenti nevinovati ca au fost infectati. In orice caz, nu as sta cu mainile in san, gandind ca HIV NU MA VA ATINGE NICIODATA, ci m-as implica (de fapt, ma implic) in activitati de prevenire HIV/SIDA. Oricine poate face asta... totul e sa vrea sa traiasca cu cei dragi alaturi.
Am aflat in 1999 ca sunt seropozitiv, nu imi incepusem inca viata sexuala.. si am aflat mai tarziu ca multi din tinerii de azi au fost infectati in foarte frageda pruncie, in sistemul sanitar deficitar al anilor 1985-1989.. Ce imi mai amintesc?
Imi amintesc ca la început a fost teama... Teama de marginalizare, neacceptare, respingere... Crezi că aceste cuvinte sunt sinonime? Daca le-ai încerca pe pielea ta vei constata că într-un mod bizar, răspunsul e nu... La început a fost teama... Teama de a nu fi ucişi de cei din jur prin necunoaştere, indiferenţă, birocraţie... La început a fost teama... Teama de a nu fi trataţi ca o sub-fiinţă umană... Căci în ochii lumii eram vinovaţi de sacrilegiul de a păta perfecţiunea umană, arătând că omul nu e nemuritor aşa cum ne-ar place să credem...
La început a fost singurătatea... Când prietenii încetează să te mai caute, când vecinii îşi dau coate când te vad şi frânturi de vorbe îţi pătrund în ureche zdrobindu-ţi sufletul... Când iubirea vietii tale iţi cere să nu o mai săruţi...
La început a fost tăcerea... Tăcere ce ascundea suspine, destine, drame... Tăcere... atunci când un prea-iubit fiu al poporului a interzis să se moară de SIDA în România... Tăcere... atunci când am căutat vinovaţii... Tăcere... atunci când cei bolnavi ca noi mureau fără tratament...
Au trecut mai mult de 20 de ani de cand HIV si-a anuntzat prezenta in Romania ca si in restul lumii... Si in 20 de ani nu am invatzat (noi, omuletzii de zi cu zi) nici sa iubim, nici sa toleram, nici sa fim mai atenti...
Dar cat timp, sperantza moare ultima, voi continua sa sper ... e ceea ce mi-a mai ramas si ceea ce nimeni nu imi va rapi... SPERANTZA!
"Anonim" spunea ca in zilele noastre sunt sanse mai mari sa te loveasca o masina decat sa mori de SIDA... asa este, dar sa traiesti cu HIV nu este usor, si asta o spune o persoana extrem de optimista, care a invatat sa traiasca cu HIV, ia cate 4 pastile dimineata si seara si totul pare ok... Fiind consilier HIV le spun beneficiarilor mei ca daca vor avea grija de ei totul va fi ok... dar uite ca de 2 saptamani am inceput sa imi pierd echilibrul, trebuie sa fac o tomografie... Poate fi Dementa HIV sau Encefalopatie... care sunt ambele degenerative, sau poate fi ceva minor... dar incertitudinea in care voi trai cateva zile pana voi merge la tomografie (programarea este peste cateva zile) ma afecteaza psihic...
Deci...da, te poate lovi o masina, dar nu traiesti cu acea certitudine zi de zi... Nu zici: ma numesc ...., am ... si voi fi lovit de o masina la un moment dat...
Un tanar nou diagnosticat HIV pozitiv spunea:
"... ma simt oribil si tare dezamagit si nu stiu ce sa ma fac, as prefera sa mor de altceva decat de boala aceasta mie tare frica..."
Buna,
e tare greu sa gasesti pe cineva cu care sa discuti despre asta. Traiesc un cosmar.... de mai bine de o saptamana viata mea s-a oprit in loc. De ce? Impreuna cu unele investigatii mai complexe am cerut din proprie initiativa si testul Hiv. De ce am facut asta? Datorita pataniilor care le-am avut recent intr-un cabinet stomatologic. Voiam sa ma asigur eu ca totul e ok. Ehei, dar a avenit si ziua rezultatelor. Rezultat incert mi s-a spus.... fals-pozitiv! Mostra de sange a fost trimisa la Bucuresti, pentru a obtine un rezultat cert. Dureaza o saptamana sau doua. A trecut o saptamana si cu fiecare zi care trece ma deprim tot mai mult. E groaznic sa nu ai cu cine vorbi despre asta, cine sa iti explice si cine sa te pregateasca pentru un eventual rezultat pozitiv. Apasarea aceasta ma omoara! Inima mea incepe sa dea semne de oboseala iar psihicul meu e varza! Ce consiliere ????? Nu, nu avem asa ceva.... trei minute in curte printre doua plase carate la masina a unui medic care raspunde si se ocupa de cei seropozitivi in Oradea. Raspunsul intrebarilor mele a fost "Nu intrati in panica!" Pai cum sa nu intru cand mintea mea nu doreste sa accepte eventualitatea unui rezultat pozitiv. Lupt cu mine zi de zi pentru a incerca sa ma ajut in vreun fel in acest sens, dar nu .... nu pot ... si imi doresc din suflet sa fiu tare, curajoasa pentru mine pentru copilul meu , dar .... e groaznic cand nu ai cine vorbi ....
Vreau sa va felicit pe toti cei care ati avut ghinionul sa treceti si sa traiti cu acest virus, vreau sa va felicit pentru taria de caracter de care ati dat dovada si pentru faptul ca reusiti sa ergeti inainte!
Nu mai poti sa ai incredere nici in medici.In ziua de azi daca ai acest virus te lasa sa mori zicand k nimic nu te mai poate salva.
Am avut un prieten aproape 2 ani..si a inceput sa se simta rau.Mama lui l-a dus la spital si acolo doctorul i-a zis ca are hiv.M-au chemat si pe mine sa imi faca analizele si nimeni din familie nu a fost gasit cu acest virus, decat el.Dupa 2 luni de stat in spital a murit.L-au lasat pur si simplu sa moara si nu numai atat,au facut experimente pe el.Asta e sigur!Pt ca am vb cu mama lui si am cautat despre tratamentul pe care il dadea..si ce credeti?Surpriza!!! I-au administrat un medicament care nu era pe piata, inca il mai cercetau...si doctorul asta i l-a administrat.
Sunt foarte sigura ca nu a avut acest virus..am intretinut relatii cu el si nu am nimic.Inca mai fac analize de 3 ani de zile de cand a murit si nimic.Sunt sanatoasa!
Aveti grija la ce doctori va duceti,nu aveti incredere in ei!Acum 2 luni am dat pe la spitalul unde a fost internat.Stiu ca a murit si k nu mai are rost nimic,dar nu pot sa uit..si mai ales nu pot sa iert!!!
Trimiteți un comentariu